Balena şi pescăruşul...

Sursa: Catavencu.ro

Ce răi e, frate, Caţavencii ăştia, da' geniali!

Mourihno - The Special One

Ultimele 5 minute de infarct...
Minutul 85 readuce speranţa în tabăra catalană a Barcelonei. Dar de data aceasta apărarea italiană a fost net superioară atacului spaniol. În tur Inter cîştigase cu 3-1 pe teren propriu. Barcelona avea nevoie de încă un gol pentru a intra în finala Champions League. Dar nu a fost să fie. Inter, după exact 38 de ani, joacă iar în finală. Cu atît mai meritorie este performanţa cu cît italienii au jucat timp de aproape 60 de minute în inferioritate, după eliminarea uşoară a lui Motta. De asemenea golul catalanilor a fost înscris dintr-o poziţie suspectă de offside.
O victorie cu semnificaţie şi pentru Real, care nu trebuie să suporte umilirea ca Barcelona să joace finala la Madrid, ţinînd cont de ura istorică dintre cele două cluburi spaniole.
În mare un meci fad, fără ocazii notabile, în care Inter nu a contat din punct de vedere al atacului neavînd nici măcar un şut pe poartă, dar care printr-o disciplină demnă de o echipă germană, a anesteziat atacul deloc creativ al Barcei.
În seara aceasta a cîştigat aroganţa lui Mourihno.

Sursa: chelsea.theoffside.com

Zău dacă nu sunt haioşi!

My Lai şi spiritul baionetei

"Care este spiritul baionetei? Baioneta ucide".

Aceasta era baza spirituală de antrenament pentru viitorii infanterişti americani din Compania Charlie. Sub această deviză, batalionul 3 din compania Charlie trimisă în zona Son My, pe 18 martie 1968, a ucis cu sînge rece cîteva sute de civili: femei, copii şi bătrîni, în satul vietnamez My Lai sau Pinkville cum îi spuneau americanii. Fără nici o ripostă soldaţii americani au exterminat aproape în intregime satul My Lai, care la momentul respectiv avea 700 de locuitori. Atacul a fost atît de "eficace" încît, pentru îngroparea cadavrelor au fost necesare 3 zile. Numărul exact al victimelor este încă disputat. O placă memorială amplasată la locul masacrului indică un număr de 504 de persoane ucise. Partea americană însistă pe o sumă de 374 . Indiferent de cifre, acest atac a demonstrat încă odată, dacă mai era nevoie, violenţa şi absurditatea războiului din Vietnam. Unul dintre soldaţii care şi-au încheiat misiunea în 1968, Ron Hidenhour, a trimis o scrisoare referitoare la atac, generalului Creighton Abrams. A primit din partea secretarului generalului, maiorul Colin Powell, viitorul secretar de stat american, următorul răspuns: "...relaţiile dintre soldaţii americani şi civilii vietnamezi sunt excelente". Armata americană a încercat muşamalizarea teribilului atac, fără reuşită totuşi, datorită unui martor de netăgăduit, fotograful soldat Ron Haeberle, prezent la momentul masacrului.

Cold Waves!

Război pe calea undelor, este un documentar din 2007, realizat de Alexandru Solomon.

Este descrisă activitatea Europei Libere, postul de radio care emitea din Munich, şi care reprezenta pentru românii din România, singura sursă necenzurată de ştiri pe calea undelor. În documentar apar personalităţi precum Monica Lovinescu, Emil Hurezeanu, Doinea Cornea şi alţii. Vremuri reci, cenzurate, o viaţă cîinească în perioada comunistă, în care singurul glas al libertăţii venea dinspre Munich. La origine Europa Liberă era plătită de către CIA şi emitea pentru mai multe ţări aflate în Europa de Est.
Personal nu îmi aduc aminte prea bine dacă ai mei ascultau sau nu acest post de radio. Era o acţiune considerată ilicită şi periculoasă, şi cu siguranţă dacă făceau acest lucru aveau grijă să fie discreţi. Îmi aduc totuşi aminte melodia de generic, un fragment din Rapsodia Română a lui Enescu. Europa Liberă nu mai există, iar sediul din care emitea este acum facultate de Jurnalism.
Un documentar interesant despre vremurile teribile prin care a trecut România, vremuri în care e emis un post de radio pe care nici Carlos "Şacalul", nici Securitatea şi nici Ceauşescu nu au reuşit să îl doboare. A făcut-o în schimb democraţia, radioul încetîndu-şi activitatea şi "rostul" în 1995.

Surse: metropotam.ro

Two tea to 222!

2 the B the Best!
Poate nu ştiaţi cine este Voicu Pânzar. Un băiat frumos, care a vrut să reprezinte, sau care a reprezentat ţara noastră în concursul Mr. Univers. E mai cunoscut pentru legăturile cu Scălîmbeanca (ca şofer) şi Botezatu (ca cal de călărie). Dar ultima oişte în gard o reprezintă miniprezentarea de la Mr. Univers, prezentare în care face pulbere (fină rău) limba engleză. Pe lîngă acest exemplar extrem de rar, Iliescu chiar are o engleză de Oxford. "Ai laic motosicli!"


Şi cum românul are un simţ al naibii de finuţ dar rău, s-au şi găsit nişte "nemernici" de la ProFM să îl taxeze. :-) Şi iată ce a ieşit:

Ivan feat. Voicu Panzar & Inna - 2 the B the Best


Semneză
Ai senchiu veri maci!

Cum îi să si chişe trenu' pi tini?

Ch vine de chilotul de MIG-uri şi F-16. :-)
Parafrazez dulcele grai moldovenesc, cu dedicaţie pentru colegul meu care se trage de pe acele meleaguri. La momentul în care domnia sa citeşte aceste rînduri, eu voi fi plecată, nu cu colindul ci defapt întîrziată la serviciu. Sper să se amuze, măcar la gîndul că şi eu îmi trag rădăcinile tot din Moldova. Deci, o autoironie este oricînd binevenită.
Lăsînd gluma la o parte, naveta cu trenul în România, e o mare ironie. De ce? Pai.
Şi cum mergeam eu aşa frumos tiptil spre casă, numa' ce mă calcă unul pe mînă. A, nu! Acesta e bancul cu beţivanul. Ok. Reiau. Şi cum mergeam eu aşa frumos tiptil spre casă, pi pironul gării, numai ce aud fleoşc şi cascada Angel susurîndu-mi frumos la urechea stîngă. Incredibil, dar trenul se, şi anume, chişa pi mini. Evident, un nătărău folosea toaleta din tren, trenul fiind staţionat în gară. Norocul meu a fost că peronul fiind înalt (e prima oară cînd apreciez un "trotoar" exagerat de înalt) acidul uric nu a ajuns să-mi spele blugii. Al doilea noroc a fost că nătărăul de serviciu nu producea No.2 cum zice americanul.
În rest numai de bine despre CFR. Trebuie să ajungă un tren tocmai din Moldova în Ploieşti ca să ajung la Bucureşti. Nu e ironic?

Semnează
Chilotul de serviciu

De o mie de ori fără cuvinte - altă reacţie deosebită

http://www.catavencu.ro/fraiere_jacques-13463.html

Academia Caţavencu
Bestialpunctro şi jos pălăria!

Printre primele reacţii de pe Facebook

Salutam Franţa Cu Un Singur Deget! - grup Facebook

Deci da! Cîtă răutate! :-)

ILIESCU-CCR

Repetaţi de trei ori, vă rog, aplaudînd cu patos: Iliescu-CCR. Cum făceau tovarăşii la Sala Palatului.

Nu de curînd Curtea Constituţională a României a trecut pe linie moartă Agenţia Naţională de Integritate. De asemenea aceaşi Curte Constipaţională a României, pe 20 iunie 2007, l-a absolvit pe fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, de orice implicare în revoluţia din '89.
Cum poţi face asta ca preşedinte? Simplu! Îţi aduni nişte prieteni, la un mic şi o bere la liziera pădurii şi vă faceţi Curte. Greu? Deloc. Unul dintre aceşti "prieteni", răposatul Petru Ninosu a şi fost decorat de către răposatul, scuze, fostul preşedinte Iliescu.
Şi iată aceşti prieteni minunaţi şi binefacerile lor zdrobitoare:

Ioan Vida - preşedinte CCR

Ion Predescu - dispune desfinţarea CNSAS

Nicolae Cochinescu

Acsinte Gaşpar - audiat ca martor în dosarul Rompetrol

Din componenţa aceluiaşi CC (a se citi Comitet Central) a mai făcut parte şi Şerban Stănoiu, soţul fostului ministru al justiţiei Rodica Stănoiu. Acesta a fost înlocuit în 2007 de către Augustin Zegrean desemnat la ordinul preşedintelui Traian Băsescu.

Toţi aceştia au fost aleşi în  2004 sub mandatul lui Ion Iliescu.

CCR este formată din nouă membrii aleşi de către Senat şi preşedinte, cu mandate pe durate diferite, cel mau lung fiind de 9 ani. În cazul "defunctării" se trece la desemnarea unui nou judecător. Şi tot aşa!

Iată declaraţia fostului minstru al justiţiei Monica Macovei privind interesul CCR de a anihila ANI:

"Eu cred ca decizia Curtii Constitutionale nu poate fi scoasa din contextul ultimelor evenimente si nu pare a fi intamplatoare. Activitatea din ultima perioada a ANI, faptul ca o serie de politicieni, demnitari, erau verificati pentru inadvertente in declaratiile de avere, incompatibilitati cu functiile publice a speriat si a enervat, iar daca informatia din presa ca parte dintre judecatorii de la CCR erau cercetati de ANI... decizia de ieri este inca un mesaj clar ca sistemul, reteaua, se apara. Isi apara libertatea de a fura nestingeriti."

Aşa că: să vă aud, aplauze, aşa..., Iliescu-CCR.

Semnează

Braian Tăsescu

Cum ne dă IAR Franţa una peste bot cu ţigănia

Pe 17 aprilie, a.c, pe France 2 a fost transmisă emisiunea de divertisment "On n'est pas couche" (Nu ne-am culcat - se vede, la cîte prostii se debitează). Unul dintre invitaţi, Jonathan Lambert, propune moderatorului în loc de salutul roman, un salut românesc. În franceză diferenţa între "romain" şi "roumain" este aproape infimă. "Umoristul", cică, Jonathan Lambert adoptă o poziţie de cerşetor în timp rosteşte cuvintele "S'il vous plait, Messieurs, Mesdames!", folosind un sunet gîjîit specific ţiganilor. Toţi spectatorii prezenţi au repetat gestul ridicîndu-se în copite. Au fost bine dresaţi. De asemenea "umoristul" purta în zona brîului un şal de culoare roşie, dorind să imite probabil portul ţigănesc.
Acum, eu înţeleg că în Paris sunt mulţi ţigani din România, plecaţi la cerşit şi mîncat de lebede, dar nu înţeleg cum din această ipostază s-ar desluşi un salut românesc? De unde şi pînă unde a tras "umoristul" francez această concluzie deloc măgulitoarea, ci dimpotrivă, ofensatoare la adresa poporului român.
Cu siguranţă nu este nici prima ocazie în care francezii, cu adevărat un popor de arieni, (vezi etniile "albe" conlocuitoare din Algeria, Maroc, Egipt, Guyana, etc), ne dau peste bot. Şi nu va fi nici ultima oară în care nu vom lua nici un fel de atitudine. Pentru că pe noi nu ne reprezintă defapt nimeni, nici în România, nici în afara României. Noi defapt nici nu existăm. Există în schimb personaje de etnie ţigănească precum Iliescu, Năstase, Voiculescu, Vanghelie, Voicu şi mulţi alţii, există State de România, la care o naţiune manelizată se uită cu ochii beliţi, există revelioane în care maneliştii interpretează personaje ale istoriei românilor, fără ca nimeni să se sesizeze sau să taxeze. Aşa că, de ce ar faceo cînd un bou din Franţa ne face ţigani cerşetori? Sunt curioasă în eventualitatea unuei reacţii din partea părţii române. Cred că, mai degrabă rămîn "curiozitate".
Filmul prezintă momentul penibil, începînd cu prima oră în minutul 56.

Sursa: Hotnews.ro

http://on-n-est-pas-couche.france2.fr


Semnează
Lambert le poufiasse

Pledoarie pentru Chocolat

Chocolat, este un film încîntător din 2000, în subiectul căruia, ciocolata, zguduie din temelii viaţa paşnică din Lansquenet, un sătuc francez, în care cea mai importantă datorie a locuitorilor este aceea de a-şi urma primarul la biserică. Ciocolata schimbă oameni, mentalităţi învechite şi rigide, reaprinde flacăra dragostei, pur şi simplu transformă viaţa banală a satului, într-o explozie de culori şi sentimente. Cu un scenariu plăcut şi o echipă de actori unul şi unul, Chocolat şochează prin simplitatea sentimentelor şi trăirilor personajelor, care ajutate de licoarea magică din cacao, revin la viaţă. Alfred Molina în rolul rigidului primar catolic, Juliette Binoche în rolul patroanei ciocolateriei, Johnny Depp, Lina Olin şi Judie Dench asigură parfumul comic şi în acelaşi timp mistic al filmului.




Semnează
Ciocolata, mîine gata!

Ce declară o uşă de biserică?

Mîţa conservatoare îşi ascute ghiarele. Începe campania electorală murdară în stil PSD-PC.

"Liliana Minca: Teo Trandafir sustine, pentru cateva voturi, legalizarea prostitutiei si casatoriile homosexuale. Fiecare are dreptul de a opta pentru un mod sau altul de viata, insa eu am fost crescuta cu respect, in primul rand fata de valorile cred cu sfintenie in ele."

Cu respectarea legilor, stă dînsa (doamna Loto Porno) mai prost. În rest e ok, e conservatoare, urmează linia partidului, în acţiunile sale dubioase şi păgubitoare pentru partenerii de afaceri. Parcă nici zvonul cu clica securisto-spp-istă în care se scăldau finanţele Loto, nu îmi mai pare atît de departe de adevăr. Nimic de reproşat. Nici usturoi nu a mîncat, dar nici gura nu-i pute. Nu ştiam eu de ce se cîştigă la Loto doar în campaniile electorale şi de sărbători. A scos-o Felix pe strasee la produs şi acum se dă uşă de biserică. Sper ca electoratul să îşi dea seama de "valoarea" mîţei conservatoare şi să fie taxată ca atare.
Atenţie, acest post nu este un lobby pentru Teo Trandafir. Deşi la cîte loaze activează în politica românească, parcă sunt curioasă să văd de ce este în stare Trandafir.

Sursa: Hotnews.ro

Semnează
Elena Pudrea

Jos pălăria în faţa Transilvaniei!

Muntenia salută Transilvania.

În seara aceasta CFR Cluj a cîştigat semifinala disputată în compania celor de la Dinamo, în cupa României la fotbal. CFR a beneficiat de aportul lui Dică, fostul marcator de top al Stelei, magistral cu un gol şi un joc excelent. De menţionat că echipa clujeană a jucat şi a marcat în a doua repriză cele două goluri aflată în inferioritate numerică.
De remarcat creşterea calităţii fotbalului în general şi în campionat şi în cupă, calitate confirmată de aflarea în topul clasamentului a cel puţin 4, 5 echipe cu şanse aproximativ egale la titlu. Dintre acestea CFR, în opinia mea, are un plus de şansă, datorat jocului galactic pe care îl practică.

Ole, ole,
Dinamo cam nu mai e!

Stat naţional!

Conform unui articol apărut în România Liberă, Marko Bela şi-a exprimat dorinţa ca România să renunţe la definiţia de Stat Naţional.

Ni la el, plăvanul! Şi mai ce?

http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/dezideratul-udmr-ramane-renuntarea-la-expresia-stat-national-183201.html

Umor pur românesc!

Clubul de matematică



Doi Dorei
E mancipaţi rău aştia

România, fuck you too!

Gazon Maudit!

Aş putea enumera cel puţin o mie de motive pentru care simt că nu aparţin acestui timp şi mai ales acestui spaţiu, dar voi încerca să enumăr măcar cincizeci. Mă voi scuza pentru neîmpărţirea pe categorii a nemulţumirilor şi frustrărilor mele, dar oricum se ştie că suntem o naţie de "ahotici" vorba zdrenţurosului ăla de Naomi.

1. pentru cei mai frumoşi ani ai copilăriei pe care i-am trăit în comunism;
2. pentru orele pe care le petrecea bunica la cozile pentru mîncare, pe ploaie, vînt sau ger;
3. pentru ceea ce am devenit ca oameni din cauza lipsurilor din perioada comunistă;
4. pentru că sinceritatea şi cinstea sunt luate drept semne de prostie iar prostia este ridicată la rang de artă;
5. pentru încurajarea mitei, mitocăniei şi parvenitismul în locul concurenţei loiale şi constructive;
6. pentru că deşi acum nu ne lipseşte aproape nimic, încă de situăm în zona retrogradării sociale;
7. pentru că este mai uşor să te faci taximetrist decît să munceşti;
8. pentru că este mai uşor să acuzi de rasism decît să te integrezi în canoanele sociale impuse de către statul care te hrăneşte;
9. pentru că e mai uşor să calci în picioare decît să îţi susţii aproapele;
10. pentru că întotdeauna altcineva e de vină, iar responsabilitatea dispare în neant;
11. pentru praful în ochi cu care statul român îmi răspunde la miile de lei cu care cotizez anual;
12. pentru că dacă eşti plătit prost te crezi îndreptăţit să stai degeaba, fără să îţi faci datoria;
13. pentru că sunt reprezentată în parlamentul european de către oameni de genul Elena Băsescu sau Becali, oameni care nu ştiu nici măcar să vorbească româneşte, dar să mai şi scrie;
14. pentru că politicienii români îşi permit să facă băi în jacuzzi în emisiuni Tv (vezi Nicolai la Antene), ca porcii în troacă;
15. pentru că răul numărul unu în România în accepţiunea comuniştilor PSD-işti este însuşi şeful statului, iar ei sunt măicuţele de la manăstirea Maicii Domnului;  
16. pentru că proverbul -să moară capra vecinului- este atît de actual;
17. pentru că există manele şi, mai rău, români manelizaţi;
18. pentru păianjenul de autostrăzi inexistente la care cotizăm de pe timpul lui Ceauşescu;
19. pentru casele naţionalizate lăsate în paragină în care există cai în bucătării improvizate;
20. pentru că mori în maşină lovit de cal pe autostradă;
21. pentru că, după ce bunicul care îşi ţine de mîna nepoţica, este bătut de către un interlop jegos pe trecerea de pietoni şi moare, legistul  trage concluzia că infarctul suferit de acelaşi bunic nu a survenit bătăii primite;
22. pentru că Cristian Tudor Popescu deşi era "şeful" ziariştilor, se îmbrăca ca un gherţoi de Gara de nord, şi se mai rădea şi el cînd se tocea lama lu' nevastăsa, dar era expert în tenis, în film (şi cînd prezintă filmele se ceartă cu cineva - probabil cu boul de cameraman care nu i-a indicat becul roşu) şi în alte arte mai puţin dialog şi vestimentaţie;
23. pentru că Huidu este mai gherţoi decît Badea, Ciutacu mai bălos decît Gîdea (nici Caragiale nu găsea numele astea);
24. pentru că ne facem probleme că intră Teo Trandafir în politică, dar ipocrizia nu ne face să vedem cam ce loaze odioase ne reprezintă;
25. pentru că şoferii RATB au tupeul să ceară program de lucru de 6 ore, de stat cu curul pe scaun;
26. pentru că numărul bugetarilor l-a depăşit demult pe cel al privaţilor;
27. pentru că controlorul din tren ia mită lîngă mine, de la patru neplătitori de bilet iar mie îmi cere biletul, iar apoi CFR urlă că nu are bani;
28. pentru că dilerii de maşini vînd autovehicule fără leduri de semnalizare pentru şoferi nesimţiti;
29. pentru că definiţia nanosecundei în România este timpul scurs între trecerea pe culoarea verde a semaforului şi primul claxon;
30. pentru că preşedintele este un scelerat iar Iliescu îşi petrece frumoşii ani ai boşorogelii vorbind în ruseşte cu Nina, cînd majoritatea pensionarilor sunt muritori de foame;
31. pentru că Atanasie Stănculescu în loc să fie la zdup joacă la păcănele;
32. pentru că justiţia română este mai degrabă redundantă decît oarbă;
33. pentru că biserica, statul şi poliţia sunt la fel de puternice şi corupte;
34. pentru că medicina, educaţia şi sportul se scaldă în aceaşi sărăcie lucie;
35. pentru că preferăm să ne duelăm în prostie şi pile, decît să punem umărul la reconstrucţia în primul rînd morală a societăţii româneşti;
36. pentru că un om ca Vanghelie poate fi primar, iar unul ca Becali patron de club sportiv;
37. pentru că primează banul şi nu valoarea sau calitatea;
38. pentru că suntem mai trişti decît România;
39. pentru că suntem frustraţi, răi, neiertători, mereu stresaţi, puşi pe ciomăgeală în locul dialogului;
40. pentru că alunec pe un scuipat în faţa blocului;
41. pentru că deşi cotizez cu mii de lei, în cazul unei spitalizări plătesc branule, feşe, medicamente, şi pe asistentă să îmi facă banalul calmant postoperator;
42. pentru că Toni Tecuceanu a murit în urma unui virus contractat în spital, virus care se numeşte jegul din spitatalele româneşti şi nu gripă porcină;
43. pentru că deşi România este plină de piloţi, care fac jocul perfect între ambreiaj şi acceleraţie, în aşteptarea culorii verde, pînă acum nici un român nu a cîştigat vreun mare premiu în F1;
44. pentru că zăpada trece prea repede scoţînd la iveală gunoi nemăturat de pe timpul cînd Iliescu mulţumea turmelor de mineri;
45. pentru că a fi patriot înseamnă a fi naţionalist, iar naţionalismul înseamnă extremism;
46. pentru că mă numesc româncă şi nu francă;
47. pentru că UE înseamnă mai mult MUE, crezînd că dacă ne-am integrat am lăsat etniile conlocuitoare acasă în cort;
48. pentru că suntem mai mult absurzi decît pragmatici, şi mai isterici decît funţionara de la impozite;
49. pentru că am obosit şi am început să mă plictisesc;
50. şi pentru că nu îmi vine în minte numărul 50.

Îmi este lene şi să mă mai revolt. Oricum e în zadar. Mă voi plafona, iar cînd voi ajunge la pensie voi afla de exemplu că Iliescu a fost decorat postmortem cu ordinul Steaua Română pentru merite deosebite. Sună bine? Sigur! Bestialpunctro!

Semnează
Năduf fără zăduf

Je garderai toujours dans mon coeur le Paris...

Pentru mine a fost dragoste la prima vedere. De ce iubesc şi voi continua să iubesc Parisul?
Pentru istorie, muzică, pentru viaţa pariziană, pentru bulevardele largi, pentru muzee, pur şi simplu pentru că există. Te poţi scula la 6 dimineaţa să îţi serveşti croissant-ul aburind şi cafeua într-una din numeroasele patiserii. Pentru celebrele franzele baghetă şi numeroasele tipuri de brînză, pentru vinuri. Iubesc Parisul pentru cafenele, pentru buchiniştii de pe malurile Senei, pentru luminile nopţii, pentru poduri, pentru parcuri, pentru Champs-Élysées, pentru Les Invalides, muzeu în care, printre altele, poţi vedea patul de campanie al lui Napoleon sau chiar calul împăiat pe care acesta îl folosea, pentru Basilique du Sacré-Cœur şi Monmartre loc în care şi-au făcut veacul numeroşi pictori celebri. Pentru Jardin du Luxembourg, Place Vendôme şi lista poate continua la nesfârşit. 10 vieţi să am şi nu voi înceta să iubesc Parisul. 
Acesta îţi oferă şansa de a alege între vechi, cum este Île de la Cite, cea mai veche a oraşului, şi nou, cum este cartierul ultra modern La Défense. Nu te poţi plictisi în Paris, ai muzee, parcuri, grădini botanice, concerte în aer liber, artă.
Şocul traficului parizian va dispărea imediat după o plimbare pe malul Senei în lumina la propriu puternică a nopţii, la braţul persoanei iubite. Şi nu în ultimul rînd pentru Edith Piaf. :-)

Sursa: Wikipedia

La Vie En Rose
Des Yeux Qui Font Baisser Les Miens
Un Rire Qui Se Perd Sur Sa Bouche
Voila Le Portrait Sans Retouche
De L'homme Auguel J'appartiens
Quand Il Me Prend Dans Ses Bras,
Il Me Parle Tout Bas
Je Vois La Vie En Rose,
Il Me Dit Des Mots D'amour
Das Mots De Tous Les Jours,
Et Ca Me Fait Quelques Choses
Il Est Entre Dans Mon Coeur,
Une Part De Bonheur
Dont Je Connais La Cause, C'est Lui Pour
Moi, Moi Pour Lui Dans La Vie
Il Me L'a Dit, L'a Jure Pour La Vie,
Et Des Que Je L'apercois
Alors Je Sens En Moi, Mon Coeur Qui Bat...
Des Nuits D'amour A Plus Finir
Un Grand Bonheur Qui Prend Sa Place
Les Ennuis, Des Chagrins S'effacent
Heureux, Heureux A En Mourir

Edith Piaf - La Vie En Rose

Cînd ciocanul absurdului sparge dinţii realităţii

Bănuiesc că mulţi oameni au auzit de domnul Cristian (cu h de la tîmpit) Ciocan, purtătorul de cuvînt al poliţiei capitalei. Nu? Dacă nu, deşi sunt sigură că da, un articol interesant de pe realitatearomânească.ro scoate la iveală valoarea, profunzimea dar mai ales spiritualitatea fiinţei poliţistului de Bucureşti. Oamenilor obişnuiţi nu le-a fost dată şansa să cunoască cu adevărat calitatea de om a comisarului Ciocan. Şi ce nume mai demn de exploatat mi-a fost dat să aud vreodată? Niciunul.
Mireille-Astrid Popa, autoarea sublimului interviu, spune despre Ciocan: "M-a cucerit prin modul lui sincer de a fi. E un om care a crescut in spiritul dreptatii, e bun si apropiat atat de subordonatii sai, cat si de cetatenii Capitalei. Are multe pasiuni, la sediul Politiei Capitalei din Calea Victoriei are un acvariu cu pesti de care se ocupa zilnic." Credeam că a cucerito la primul: 'Trăiţi! Păi normal că a cucerito, cu asemnea pasiuni..., ce dracu', nu?
Şi începe ciocanul să se destăinuie. Voi expune doar piesa de rezistenţă a destăinuirii: "Politia este cu totul altceva decat ceea ce la un moment dat, cand un politist nu-si intelege menirea, arata pur si simplu. Politistul ideal e cel care isi intelege menirea." Bestialpunctro!
Şi alte cîteva perle, uneori scoase din context, alteori chiar deloc, după cum urmează:

"Extraprofesional, sunt un tip sincer" - la servici nu? Asta poate să fie scoasă din orice context tot prost sună.
"Mama mea era o femeie cu multi bani, provenea dintr-o familie de negustori, iar tatal meu provenea dintr-o familie de intelectuali." - adică negustorii sunt nişte proşti.
"Nu mi-a spus nimeni cum sa ma port cu femeile, cu oamenii." - nasol, şi cu femeiele şi cu oamenii, e greu.
"...am un acvariu cu pesti: jandarmi, xifori, neoni, gupi, moulinezi, cardinali si zebre. E costisitoare o asemenea pasiune, pentru ca ai responsabilitatea unor vieti." - de ce dragă? G.W. Bush spunea că peştii şi oamenii pot coexista fără nici o problemă. Ok, are peşti jandarmi. Peşti BGS nu are? Da' peşti comunitari? Sunt aia mai gălbiori.
Păcat de moacă, gagiul se exprimă chiar frumos şi mai ales adînc. Probabil că nu degeaba a făcut şcoala primară. Şi cînd te gîndeşti că vroia să facă Dreptul!!!!!!!!!!! Chiar? De ce nu a intrat la Drept? Nu i-a dat drumul portarul să intre în clădire? Un nemernic! Moldovenii aştia!

Iar poza, cu motocicleta pe holul poliţiei probabil, arată de parcă o (motocicleta nu poza) ţine în bucătărie. Şi de ce e motorul pe hol???!!!!!!

Mă rog! Destul de trist. Probabil nu degeaba site-ul se numeşte realitatea românească. Aşa poliţie, aşa purtător de cuvînt.

Pentru cine vrea să citească întregul articol, adresa este următoarea:
http://www.realitatearomaneasca.ro/content.php?c=articole&id_categorie=8&articol_id=11291&article=christian+ciocan+un+arnold+schwarzzenneger+autohton

Sursa: realitatearomaneasca.ro

Semnează
Poliţist adversiv

Să spunem lucrurilor pe nume...

Chiar dacă adevărul, uneori doare, mai trebuie cîteodată să spunem lucrurilor şi pe nume. Pînă nu de curînd mă aflam într-o stare avansată de negare a viciului. Dar, mi-am dat seama că nu mai are rost să mă ascund pe după halbă. Asta e!
La o colegă fiind, copilul domniei sale (nu voi da nume de data asta) a avut gingăşia să îmi spună, uşor intrigat: "Păi cum, că ţie îţi place berea", în momentul în care propria sa mamă mi-a oferit o bere iar eu am refuzat. Adică, cum adică, frate? Mă faci drojdieră, sau ce?
Evident ne-am amuzat teribil, dar sinceritatea junelui m-a pus pe gînduri. :-) Mi-a adus aminte de berea mea preferată: Stella Artois. Sunt fanul următorului slogan, ce mi se pare chiar genial: "I'd rather die of thirst than drink from the cup of mediocrity". Aşa că: sete bună, drojdierilor adevăraţi!

Fr_Je préfère mourir de soif que de boire à la coupe de la médiocrité. (biansurli)
De_Ich würde lieber an Durst sterben als Getränk aus dem Becher der Mittelmäßigkeit (deci ia)
Es_Prefiero morir de sed que beber de la copa de la mediocridad. (deverdad?)
Fi_Sa halip gusto ko mamatay ng pagkauhaw sa inumin mula sa tasa ng kapangkaraniwanan. (halip e mumă-ta, habib)

PS Ultima e în filipineză, în caz că nu ştiaţi. :-)

Semnează
Stella drojdiera

Apocalipsa Rock'n'Roll

Aş fi putut da o mie de titluri acestei postări, dar totuşi rămîn la părerea că, pentru România, anul 2010 este aproape apocaliptic. Cel puţin pentru mine, ca iubitor de rock, anul 2010 cu siguranţă, va fi unul de referinţă. E ca şi cum lumea greilor rock a redescoperit pe harta lumii România. După poanta aproape sinistră de anul trecut în care o firmă de şmecheri (pentru care merită nişte blesteme şi un levier) a vîndut unor (cîteva mii) fani bilete la un concert AC/DC fantomă, acum pot spune: da, frate, încă un vis mi se îndeplineşte (după concertul Queen din 2008 din Viena), şi anume să îi ascult live (şi la mine acasă) pe cei de la AC/DC.
Un singur indiciu. Deşi familia Young se trage din scoţia (cu S mare), trupa s-a format în ţara aia care spre deosebire de Austria chiar are canguri, şi anume Australia. Nu am înţeles niciodată poantele sau, mă rog, vederile acelea din Austria cu There's no Kangaroos in Austria. I-a întrebat cineva? Ce vederi sunt alea? Să punem şi noi pe vederi: Aici nu sînt vampiri...sau poate la noi chiar sînt. Who the fuck cares?
Pentru cei ce nu ştiu (deja) istoria celor de la AC/DC, îi sfătuiesc să intre pe ACDC.com pentru o uşoară informare. Asta dacă vă place trupa evident. Iar dacă vă decideţi să veniţi la concert pe 16 mai în Piaţa  Constituţie să nu uitaţi tricourile acasă. Cum care? Alea cu AC/DC, că cele cu Guţă vor intra cu siguranţă la secţiunea pogo (împins-buşit în traducere liberă). Oliiuuu, ACDC şi Guţă în aceeaşi propoziţie!!!!!!!!! Ma' bad! Blueah!
Şi asta nu e tot. În acelaşi an curent apocaliptic vor mai concerta şi alte nume gigant precum "ca şi", cum ar fi, de pildă: Metallica, Slayer, Megadeath, Anthrax, Rammstein sau Aerosmith (19 iunie).
Aşa că: Rocking All The Way, beautiful people.