For those about to rock!

Magie rock'n'roll aseară în Piaţa Constituţiei.
AC DC a "fulgerat" în faţa a peste 60.000 de fani. Nu a plouat, a fost doar vînt, nu a fost nevoie de buletin, nu ne-au fost controlate genţile (mulţi au intrat cu camerele foto şi video), apă doar la pahar (pentru cei ce au băut şi altceva în afară de bere). În purul stil românesc, una zicem alta facem. Au fost cozi imense la toalete mobile. Avantaj gentilomii pentru care s-au inventat copacii. O mizerie "lucie" după concert şi un frig aprig. Miliţia a blocat intrările la metrou (aud că minerii vin  miercuri să planteze iar panseluţe la Bucureşti - Ilici jubilează cred - acesta se pregăteşte de un nou "discurs" la Romexpo). Cîţiva s-au plîns de agenţii BGS care mînau cu prea mult sîrg "vitele" de la spate la ieşire. La un moment dat mergeam toţi ca  pinguinii la unison. Care se găsea să cotească la stînga sau la dreapta, rotea toată mulţimea. :-) În zona fanilor care şi-au luat bilete ieftine semafoarele funcţionau fără probleme.
Mulţumim cerului că nu a fost nevoie de pelerine (eu nu aveam).

Locomotiva în deschidere, o Rosie "plină" şi gonflabilă călare pe locomotivă, numărul de streaptease interpretat de Angus Young care ne-a arătat o pereche de boxeri pe care scria colorat ACDC şi o condiţie fizică de invidiat (pe care a folosit-o restul concertului cîntînd dezbrăcat), clopotul din iad, corniţele de drac luminate de leduri (cu un preţ exagerat de 50 de lei), peste 60.000 de fani, confetiile şi jocul de artificii de la sfîrşit au fost ingredientele unui spectacol unic şi magic, prestat de o formaţie unică:
ACDC.
Dacă acesta este drumul către iad (highway to hell), aş face naveta zilnic.

Muriţi, aţi votat bine!

Criza aduce cu sine o serie de declaraţii din ce în ce mai isterice. Multe dintre aceste declaraţii aparţin unor oameni politici în funcţiune. Majoritatea au prins glas datorită crizei prin care trecem şi datorită spiritului de speculă de cea mai joasă speţă cu care natura i-a dăruit. În aceste vremuri în care se simte nevoia unor măsuri dure menite să scoată ţara din impas Geoană strigă "Jos Băsescu", Voiculescu iniţiază petiţia "Stop Boc", Antonescu declară "PNL e pregătit să guverneze singur", Patriciu face aluzie la 18 miliarde de euro româneşti aflaţi în bănci elveţiene (o fi aurul lui Ceauşescu?) şi multe altele. Majoritatea politicienilor aflaţi în opoziţie instigă la mişcări sociale, la haos, chiar la remanieri sau alegeri anticipate. Cînd ţara arde, babele politice se piaptănă. Nu venim cu soluţii practice dar avem gură să cerem grave şi proteste.
Recţia politicienilor este oarecum scuzabilă, atîta pot dînşii, atîta îi duce ms-dos-ul gras de atîta dormit şi vizionat pornografie în fotoliile parlamentare.
O reacţie cel puţin bizară, dacă nu chiar jignitoare a avut însă actorul politic Mihai Mălaimare, îl ştiţi cel care se spoia pe faţă şi făcea pe mimul şi păpuşarul pentru copii. Ţinînd cont că o sumă frumuşică de ani a activat în domeniul "infantil", putem totuşi să îi acordăm circumstanţe atenuante. Daaaar...există un mare dar,  să declare "Moarte" pentru jumătate de populaţie cu drept de vot, adică celor care au votat altfel decît domnia sa, mi se pare exagerat şi deplasat. Cînd se ştie că două zeci de ani relaţia stat-populaţie este una clară de asupritor-victimă, nu înţeleg ce vină are populaţia că statul este o căpuşă nesimţită, care pînă acum a lucrat doar în defavoarea intereslui naţional şi al populaţie. Cînd se ştie că cei de acum plătesc preţul dureros al unui trecut politic "glorios" de prost, al guvernărilor anterioare şi a propriei incompetenţe şi lipsă de decizie. E uşor şi mai ales infantil să declari şi să arăţi cu degetul : "Muriţi, ati votat bine". Dar şi dureros şi păcat, că arta se amestecă cu politicul, mai ales arta naivă.
Nu mai bine să pui osul la treabă şi vii cu "concretism", decît să zici: Huo, Jos, Muriţi...?

Semnează
Pilafmare

Accident digital!

 Adică, porcul stă şi se uită la pornache, în timp ce legea pică din lipsă de cvorum, iar şeful său declară candid că "e accident digital". Mă dă-te-n şpil! Care e accidentul? Că l-a surprins camera video? Că lumea l-a votat să îşi facă treaba în Parlament, dar nu pe sub birou, ci votînd?
Accident eşti tu, Antonescule, că nu îl dai pe ciocoflender afară din partid.Accident este membrul tău de partid, care freacă menta pe sub birou. Nu are nimic digitalul cu nesimţirea voastră, Antonescule! Accidentaţi sunteţi voi la mansardă!
 
Accidentul digital!
Ce declară accidentatul...şi filmuleţul despre legea pensiilor care era pe ordinea de zi!

Semnează
Elena Pudrea

O zi mondială la toată lumea!

A mea a fost de căcat. Cel puţin a început ca un căcat!
Trenul ajunge cu vreo 5 minute mai tîrziu, pentru că un marfar nu descărcase toate porcăriile ce le avea de descărcat, în tren mă abordează un moşneag, care începe să îmi facă ochi dulci, dar dulci rău, de diabet. L-am întrebat: "Să vă tai şi bilet, dacă tot vă uitaţi ca la teatru?" Momîia răspunde: "Vă admir că citiţi!", după ce pînă la intervenţia mea stătuse întors spre "cărţile" mele. La coborîrea din tren îmi "cere" mîna şi îmi urează o zi bună. Evident, nu i-am dat-o, încă mai am nevoie de ea.
Din cauza trenului, am aşteptat autobuzul o jumătate de oră, pînă am luat un taxi. Nici la noi, la ţară în Ploieşti, nu aştept mijlocul de transport în comun o jumătate de oră. În taxi, şoferul îmi face capul calendar Pirelli: "Da, jegurile astea de guvernaţi, cu taxele şi impozitele lor, auzi impozit pe pensie, boul ăla de Băsescu..." şi tot aşa. Eu mă gîndeam la febleţea din tren. I-aş fi înjumătăţit pensia, dacă puteam, dar...De tot!
Iar cineva prin staţie ne urează tuturor: "O zi mondială". O fi fost pe sistem turbo?

Bestialpunctro!
Sunt curioasă ce mă mai aşteaptă! :-)


Semnează
Pirelli nu pibuni!

Intangibilitate relativă

Am considerat întotdeauna că sunt o persoană norocoasă, pînă acum vreo doi ani, cînd un perete de faianţă montat pe rigips (!!!!!!!!!) mi-a căzut efectiv în cap. Am scăpat fără "pagube" din fericire. Atunci pot spune că mi s-a spart norocul. Atunci optimismul meu s-a transformat într-o lehamite fără margini. Am continuat lungul şir al "succesurilor" în această iarnă, cînd, în timpul cînd nămeţii erau mai mari chiar şi decît minciunile lui Volosievici (sau cum dracu' îl cheamă pe primarul Ploieştilor), copertina de la intrarea magazinului Real, plină de zăpadă fiind, s-a scuturat fix în capul meu. Cînd am încercat să trag pe cineva la răspundere, insul care se ocupa de parcare (mă cam fixa cu doi ochi de bovină înzăpezită) a început apraoape să ţipe la mine: "Că ce? E vina mea? Eu mă ocup de zăpadă? Ce treabă am eu cu ce păţesc clienţii la magazin" de parcă eu îl trăsesem pe el la răspundere. Mă rog! Mi-am dat seama că sigur o să am accident cu avionul, dar nu oricum. Avionul o să îmi pice în cap. E clar că ceva mă va băga la propriu în pămînt.
Şi ca totul să fie complet, astăzi, hoţii au avut tupeu să îmi spargă maşina ziua în amiaza mare, păgubindu-mă de două genţi pline cu haine. Că de, m-a apucat renovatul şi mutam lucruri de colo-colo, iar un om (defapt mai mulţi pentru că nici Moroşanu nu putea alerga singur cu genţile alea două) de "bine" m-a filat şi mi-a spart maşina. Bestialpunctro!
E clar intangibilitatea mea s-a dus la dracu', odată cu speranţa că vom mai fi vreodată normali. Dacă şi hoţii au ajuns să te "spargă" ziua în amiaza mare, atunci, frate, emigrare scrie pe tine. Nu mai avem nici o speranţă. Cel puţin, mie mi s-a cam tuflit speranţa de bine în România. Nu mai sunt intangibilă, nu mai sunt optimistă. România mi-a tras încă una peste bot, aşa că: România, fuck you too a doua oară!

Adevăratul salut românesc iar Vanghlie e laminat la Parchet

Mai degrabă salut gen PSD, la cîte datorii au ăştia. S-ar asorta bine şi cu nişte "brăţări". Prietenii ştiu de ce! De asemenea bulibaşa Vanghelie, care face parte din etnia maronie, cică a fost ironic astăzi. No shit! Adică, gagiul nu articulează bine şi nu ştie să vorbeşte, dar le are cu ironicăriile. Întrebat astăzi, la ieşirea de la anchetă, de către ziarişti, dacă a dat mită electorală, maroniul răspunde: "Nu-mi amintesc ca presedintele Traian Basescu sa fi dat mita".

Sursa: românialiberă.ro

Bine, în realitatea declaraţia celui din etnia Moo a fost mult mai elevată în subsol. Noroc cu ziarele, că altfel, aveam un şoc. Chiar m-am gîndit că urmează cursuri de logopedie. Dar am văzut înregistrarea şi mi-am dat seama că eram eu prea departe cu teoria vanghelităţii. Nu mi s-a părut ironic, mai degrabă obraznic.

Sursa: 9AM.ro

PS Poza înlocuieşte orice tentativă vangheliană de exprimare lucidă. Cred că se gîndea la teorema lui Thales.

Semnează

Aleodor din Damasc

Plăteşti unul, primeşti jumate!

Tupeu de CFR. Iei un bilet, şi stai doar cu jumate de fund pe scaun. Şi nu era loc de copil.

Am trăit o situaţie similară, acum mulţi ani, la cabana Susai, unde pe post de pat se oferea o stinghie de lemn, pe care abia încăpea lungit un căţel de talie medie, dar un om! Ideea e că se poate. Fraieri să găsim!

Sau poate luăm bilet întreg, cu tot cu loc dar putem lua în freză o oglindă. Posibilităţi, cu carul.

Deci, oricum, noi să fim sănătoşi măcar pînă ne dăm jos din tren ca să ajungem fix la balamuc sau chiar la morgă, de ce nu! În România ai condiţii din plin!

Semnează:
Puradelul ceferist

Le Jazz Hot!

Comedia muzicală Victor-Victoria din 1982 sub regia lui Blake Edwards, remake după filmul german cu acelaşi nume din 1933, pune în scenă o poveste de dragoste dintre doi bărbaţi, dintre care unul este defapt o femeie.
În Parisul anilor '30, soprana Victoria Grant (Julie Andrews) rămîne fără slujbă, fiind nevoită să îşi cîştige existenţa ca artistă de cabaret interpretînd un bărbat. O farsă care o propulsează peste noapte pe cele culmile succesului, trecînd instantaneu de la faliment la o viaţă de lux. Curînd tot Parisul este la picioarele contelui Victor Grazinski, despre care doar două persoane ştiu că este defapt o femeie.
Într-un Paris decadent, dar totuşi plin de farmec şi viaţă, Voctoria îl cunoaşte pe King Marchand (James Garner), de care se îndrăgosteşte imediat, dar de care nu se poate totuşi "apropia" din cauza rolului de travestit pe care aceasta este nevoită să îl interpreteze.  La început, relaţia este pentru King cel puţin ciudată, acesta începînd chiar să îşi chestioneze propria identitate sexuală.
Sub bagheta regizorală a lui Blake Edwards şi cu o coloană sonoră excelentă compusă de Henri Mancini, Victor Victoria este un film muzical de referinţă, cîştigînd în 1982 Oscarul pentru cea mai bună muzică. O comedie spumoasă, pledoarie pentru jazz şi cabaret, ce nu trebuie ratată.