luni, 12 decembrie 2011

Rușine, chipul tău e românesc!

Ne-am jucat de-a cacealmaua cu Franța!

Am jucat handbal, la un moment dat al istoriei mele și știu ce presupune performanța. Știu ce înseamnă să faci sacrificii pentru a atinge performanța, evident cunosc performanța altora, eu am contat doar la nivel de dorință. Pentru mine handbalul a rămas un vis frumos. Să ajungi însă să joci la cacialma și să speri la noroc în jocul rezultatelor e strigător la cer. Dacă am ajuns să jucăm astfel la handbal feminin e trist. Doare al naibii de tare când vezi echipa națională aruncând pe apa sâmbetei atâția ani de privațiuni, de sacrificii, de efort fizic, de glorie, doar ca să facă act de prezență la jocurile mondiale și să cerșească altor echipe facilitarea accederii în fazele superioare.
Urmăresc de prea mulți ani participările echipei naționale de handbal feminin la campionatele europene sau mondiale ca în clipa aceasta, după o înfrângere la scor în fața Franței cu un sec 20-39, ca să nu mă simt jignită după acest joc. Îmi doresc din tot sufletul să fi fost o mare și rușinoasă cacialma, altfel nu pot explica scorul. Ironic, nu? Să îți dorești rușinea unui joc cedat unuia al neputinței. Nu cred că România este atât de slabă. Câștigă greu cu Tunisia, apoi ceva mai lejer cu Cuba, oferă cel mai rușinos egal din istorie cu egalul contra Japoniei, pierde cu Brazilia, țara gazdă (o victorie obținută de compatrioții lui Antonio Carlos Jobim cu largul concurs al arbitrilor din Israel) ca apoi să cedeze lamentabil în fașa Franței, doar doar om evita echipele scandinave. O partidă penibilă în care ultimul gol îl primim de la portarul echipei Franței, care de altfel și primește titlul e de M.V.P. al echipei în jocul cu România. La ultimul time-out Voina cerea fetelor sale să joace mai liniștit. Dacă ăsta nu a fost blat atunci eu mă numesc Iosefina Ștefănescu (căpitanul echipei feminine care a obținut titlul mondial în 1962).
Singura națională feminină de handbal care nu a ratat nici un campionat mondial (timpul nu este pierdut), joacă în doru' Lelii cu dorința de a evita Danemarca sau Suedia în fazele superioare ale CM din Brazilia. Deosebit!
Dacă și la handbal am ajuns să ne prefacem că posedăm știința jocului atunci chiar suntem de râs! Totuși performanțele handbalului românesc, fie și ale trecutului, nu permit bătaia de joc, de aceea în seară aceasta am fost penibile, chiar dacă România și-a făcut calcule înaintea meciurilor importante de la CM din Brazilia.

România, o echipă de tradiție în istoria handbalului internațional, a ajuns să joace la miștaux!
Tristă țară, dar mai trist handbalul românesc!

P.S. Cam așa s-a scris istoricul la acest CM. Jucăm în silă și avem tupeul să ne dorim în compania celor care iau acest sport frumos în serios. Nu funcționează așa. Doar cei buni au dreptul la glorie, cei care trișează se aleg cu privitul.
În această seară au pierdut și cu Croația. Speram din tot sufletul ca româncele să ia bătaie, pentru că și-au permis să fenteze hanbalul. Ce ironie! Să joci la zeflemea și să te bată și Croația.
Halal echipă națională!

Semneză
Carmen Amăruie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ciripeşte, dară:

Let’s Do It, Romania!