Gâdea și Scrânteza Zilei
După expunerea fără jenă a fundului gol de fost prim ministru Antenele au comis-o din nou. Ce bine, bolnavii de leucemie și cancer din România pot răsufla ușurați, s-a găsit cineva care să le apere drepturile, și anume evlaviosul Gâdea. Interesantă și atitudinea publicului aplaudac din platou.
Înțeleg că suntem în campanie electorală, sau mă rog, că antena e în campanie electorală de câțiva ani, dar totuși, asta nu înseamnă că mojicia trebuie nesancționată. Cei de la antene lasă de înțeles că ce-a fost până acum e mizilic, marea lehamite abia începe. Noroc cu CNA-ul!
vineri, 2 martie 2012
miercuri, 15 februarie 2012
Noaptea în care m-am Kăkatos!
Consumul excesiv de antene dăunează grav sănătății
Azi noapte am suferit prima insomnie din viață. Poate era și timpul, având în vedere vârsta.
Nu m-a deprimat iarna care a provocat până la această oră 79 de morți doar în România, deși m-a întristat. Nu m-a deprimat că bateria mașinii a dat ortu’ popii sub tonele de nămeți, deși m-a întristat, mai ales că blondă fiind am lăsat și pozițiile aprinse. Nu mă deprimă nici că zilnic fac cunoștință cu asfaltul, sau mai bine zis cu ghiața depusă pe trotuar, dar mă întristează lipsa sării. Nici la patinoar nu am picat în viața mea de atâtea ori, dar mă rog acolo totuși mai trece o mașina care curăță zăpada. Nu mă deprimă nici faptul că de o lună sunt arestată la domiciliu în București, fără posibilitatea eliberării pentru bună purtare, să mai ajung și eu prin locurile de baștină. Asta e, trăim vremuri grele!
Să mă întorc la subiect că acum dau ăștia cod roșu și pică și netul.
Deci, cum spuneam, nu mă deprimă multe lucruri. A reușit însă s-o facă Kăkatos care, profitând de insomnia mea, a arătat în exclusivitate, (deși m-ai transmitea și OTV înregistrarea cu pricina) ms-dosul lui Boc. Este prima oară când văd la TV, deși chiar atât de curioasă nu am fost niciodată, un fund gol de premier în funcție, în funcție la momentul în care s-a realizat “flagrantul” evident, nu-i așa, vorba Bănicăi. O lume din ce în ce mai nebună, nebună, nebună, adaug, nu deprimată în adevăratul sens, dar tristă.
Tristă să aflu la ce nivel de senzațional au reușit cei din trustul Infarct să derapeze, ca să difuzeze celebrele imagini cu premierul schimbându-se în vestiar după ora de sport, și apoi să scuze cu prostia: ia uite, băi, frate ce prost e păzit premierul, au reușit să-l filmeze unii în dosul gol.
Nu știu toate atribuțiile gărzii de corp care însoțește un premier, dar nu cred că respectivul, sau mai rău respectiva, trebuie să îi tragă, dacă se poate, și chiloții, când acesta se schimbă. Garda de corp trebuie să fie prezentă în closet și în minutele de meditație aferente fiecărei dimineți? Asta e logica? Sau poate, de ce nu, să-i introducă scobitoarea între măsele după fiecare masă, că poate are ambele mâini în gips după ce a alunecat pe trotuarele patriei. Adică ce, premierul este singura persoană din țară care nu se flatulează pentru că are un SPP-ist alături? Chiar atât de cretini am ajuns? Îl arăți pe om în prâznelul gol, și apoi îi spui, “scuze știi, vroiam să îți atrag atenția că ești prost păzit”. Să fim serioși. Cretini nu am ajuns încă, deși Antenele lucrează din greu la asta, dar dezgustați da. Eu una cel puțin, și nu neapărat la vederea unui dos de premier deşi acesta era într-o postură intimă, ci la gândul că s-a creat un precedent periculos, și anume dreptul la prostie. Există şi dreptul să fi prost. De acum înainte orice prost poate să spună și să arate ce vrea la televizor. Noroc cu CNA-ul ai cărui pași sunt ghidați bine din umbra politică, că altfel nu știu că făceam. Poate îl vedeam și pe Antonescu la piscină, sau pe Ilici cu Nina la nudiști la Techirghiol. Sper să nu, dar cine știe, nu-i timpul pierdut. Stați liniștiți, CNA-ul veghează!
A propos, cu cine fac banking Antonescu, Vadim, Kapatos, Ciutacu, Firea, şi toţi cei care s-au bulucit ca la tigăi ieftine să comenteze extraordinarele imagini? Cumva cu Dacia Felix?
Îi mulțumesc totuși lui Kăkatos că nu mi-a arătat și puța săracului premier, că nu mai dormeam o săptămână. Nu săriți, evident din cauza insomniei nu a organului proiectil aflat în posesia domnului fost premier al României.
Ca să închei pe un ton ceva mai rece atașez câteva poze din Bucureștiul anului 2012 în luna februarie, nu mai departe de buricul său, și anume pe Brezoianu, lângă Știrbei Vodă, zona în care am rămas sinistrați cu largul concurs al sinistrelor autorități care se ocupă cu înzăpezirea capitalei.
Semnează,
Selena Pudrea
luni, 6 februarie 2012
România în 2030
Prietene, ești artist!
Am primit zilele acestea de vreo 7.139 de ori poza acea în care un copilaș aerian cu părul bălai (bine, fie, arian) se uită mirat la alți 132 de copilași punjabi care la rândul lor se hamuză de mama focului văzând-ul pe el. Hm! Oare chiar așa să fie? Fi-vom oare în 2030 o Românie a țiganilor? Vom trăi într-o Românie a etniei maronii? Naiba știe, eu nu! Sper din tot "sufle-ul" să n-apuc frumoasa vârstă de 51 de ani, sau cel puțin nu în aceste condiții, în care ne vom spăla toți daciile în râu, sau mai rău, vom locui în aceeași bucătărie cu calu'. Știu doar un singur lucru, dacă voi ajunge la acea vârstă voi fi făcut-o și cu ajutorul unui simț al umorului al dracu' de dezvoltat, noroc cu prietenii.
Vă prezint în cele ce urmează răspunsul demențial al unui fost coleg, un artist veritabil cunoscut prietenilor sub pseudonimul de Buculei.
Semnează,
Coca-Colea Răutu
Am primit zilele acestea de vreo 7.139 de ori poza acea în care un copilaș aerian cu părul bălai (bine, fie, arian) se uită mirat la alți 132 de copilași punjabi care la rândul lor se hamuză de mama focului văzând-ul pe el. Hm! Oare chiar așa să fie? Fi-vom oare în 2030 o Românie a țiganilor? Vom trăi într-o Românie a etniei maronii? Naiba știe, eu nu! Sper din tot "sufle-ul" să n-apuc frumoasa vârstă de 51 de ani, sau cel puțin nu în aceste condiții, în care ne vom spăla toți daciile în râu, sau mai rău, vom locui în aceeași bucătărie cu calu'. Știu doar un singur lucru, dacă voi ajunge la acea vârstă voi fi făcut-o și cu ajutorul unui simț al umorului al dracu' de dezvoltat, noroc cu prietenii.
Vă prezint în cele ce urmează răspunsul demențial al unui fost coleg, un artist veritabil cunoscut prietenilor sub pseudonimul de Buculei.
![]() |
Poza originală |
![]() |
Viziunea artistului |
Coca-Colea Răutu
luni, 23 ianuarie 2012
Feriți, Mazăre a scăpat din junglă!
Acum câțiva ani nu știam cine este Măzăre, dar acum auzind-ul că "am scăpat din junglă" mi-am adus aminte că l-am mai văzut undeva, și anume într-o grădină Zoo (nu dau nume) "secția" maimuțe cu fund rose. Întâiul dansator de salsa al țării declară cu nonșalanță că a scăpat dintr-o junglă din Honduras, deci are curaj să se ciobănească și cu jandarmii. Având în vedere trecutul kaki al capucinului le recomand jandarmilor să folosească cel puțin două doze de tranchilizant, nu de alta dar wiskey-ul pe care acest El Che mioritic îl consumă zilnic va diminua cu siguranță efectul primei doze de "calmant". Așa că, mai trebuie insistat!
Sursa: sutu.ro
Semnează,
Radu Varzăre
luni, 12 decembrie 2011
Rușine, chipul tău e românesc!
Ne-am jucat de-a cacealmaua cu Franța!
Am jucat handbal, la un moment dat al istoriei mele și știu ce presupune performanța. Știu ce înseamnă să faci sacrificii pentru a atinge performanța, evident cunosc performanța altora, eu am contat doar la nivel de dorință. Pentru mine handbalul a rămas un vis frumos. Să ajungi însă să joci la cacialma și să speri la noroc în jocul rezultatelor e strigător la cer. Dacă am ajuns să jucăm astfel la handbal feminin e trist. Doare al naibii de tare când vezi echipa națională aruncând pe apa sâmbetei atâția ani de privațiuni, de sacrificii, de efort fizic, de glorie, doar ca să facă act de prezență la jocurile mondiale și să cerșească altor echipe facilitarea accederii în fazele superioare.
Urmăresc de prea mulți ani participările echipei naționale de handbal feminin la campionatele europene sau mondiale ca în clipa aceasta, după o înfrângere la scor în fața Franței cu un sec 20-39, ca să nu mă simt jignită după acest joc. Îmi doresc din tot sufletul să fi fost o mare și rușinoasă cacialma, altfel nu pot explica scorul. Ironic, nu? Să îți dorești rușinea unui joc cedat unuia al neputinței. Nu cred că România este atât de slabă. Câștigă greu cu Tunisia, apoi ceva mai lejer cu Cuba, oferă cel mai rușinos egal din istorie cu egalul contra Japoniei, pierde cu Brazilia, țara gazdă (o victorie obținută de compatrioții lui Antonio Carlos Jobim cu largul concurs al arbitrilor din Israel) ca apoi să cedeze lamentabil în fașa Franței, doar doar om evita echipele scandinave. O partidă penibilă în care ultimul gol îl primim de la portarul echipei Franței, care de altfel și primește titlul e de M.V.P. al echipei în jocul cu România. La ultimul time-out Voina cerea fetelor sale să joace mai liniștit. Dacă ăsta nu a fost blat atunci eu mă numesc Iosefina Ștefănescu (căpitanul echipei feminine care a obținut titlul mondial în 1962).
Singura națională feminină de handbal care nu a ratat nici un campionat mondial (timpul nu este pierdut), joacă în doru' Lelii cu dorința de a evita Danemarca sau Suedia în fazele superioare ale CM din Brazilia. Deosebit!
Dacă și la handbal am ajuns să ne prefacem că posedăm știința jocului atunci chiar suntem de râs! Totuși performanțele handbalului românesc, fie și ale trecutului, nu permit bătaia de joc, de aceea în seară aceasta am fost penibile, chiar dacă România și-a făcut calcule înaintea meciurilor importante de la CM din Brazilia.
România, o echipă de tradiție în istoria handbalului internațional, a ajuns să joace la miștaux!
Tristă țară, dar mai trist handbalul românesc!
P.S. Cam așa s-a scris istoricul la acest CM. Jucăm în silă și avem tupeul să ne dorim în compania celor care iau acest sport frumos în serios. Nu funcționează așa. Doar cei buni au dreptul la glorie, cei care trișează se aleg cu privitul.
În această seară au pierdut și cu Croația. Speram din tot sufletul ca româncele să ia bătaie, pentru că și-au permis să fenteze hanbalul. Ce ironie! Să joci la zeflemea și să te bată și Croația.
Halal echipă națională!
Semneză
Carmen Amăruie
Am jucat handbal, la un moment dat al istoriei mele și știu ce presupune performanța. Știu ce înseamnă să faci sacrificii pentru a atinge performanța, evident cunosc performanța altora, eu am contat doar la nivel de dorință. Pentru mine handbalul a rămas un vis frumos. Să ajungi însă să joci la cacialma și să speri la noroc în jocul rezultatelor e strigător la cer. Dacă am ajuns să jucăm astfel la handbal feminin e trist. Doare al naibii de tare când vezi echipa națională aruncând pe apa sâmbetei atâția ani de privațiuni, de sacrificii, de efort fizic, de glorie, doar ca să facă act de prezență la jocurile mondiale și să cerșească altor echipe facilitarea accederii în fazele superioare.
Urmăresc de prea mulți ani participările echipei naționale de handbal feminin la campionatele europene sau mondiale ca în clipa aceasta, după o înfrângere la scor în fața Franței cu un sec 20-39, ca să nu mă simt jignită după acest joc. Îmi doresc din tot sufletul să fi fost o mare și rușinoasă cacialma, altfel nu pot explica scorul. Ironic, nu? Să îți dorești rușinea unui joc cedat unuia al neputinței. Nu cred că România este atât de slabă. Câștigă greu cu Tunisia, apoi ceva mai lejer cu Cuba, oferă cel mai rușinos egal din istorie cu egalul contra Japoniei, pierde cu Brazilia, țara gazdă (o victorie obținută de compatrioții lui Antonio Carlos Jobim cu largul concurs al arbitrilor din Israel) ca apoi să cedeze lamentabil în fașa Franței, doar doar om evita echipele scandinave. O partidă penibilă în care ultimul gol îl primim de la portarul echipei Franței, care de altfel și primește titlul e de M.V.P. al echipei în jocul cu România. La ultimul time-out Voina cerea fetelor sale să joace mai liniștit. Dacă ăsta nu a fost blat atunci eu mă numesc Iosefina Ștefănescu (căpitanul echipei feminine care a obținut titlul mondial în 1962).
Singura națională feminină de handbal care nu a ratat nici un campionat mondial (timpul nu este pierdut), joacă în doru' Lelii cu dorința de a evita Danemarca sau Suedia în fazele superioare ale CM din Brazilia. Deosebit!
Dacă și la handbal am ajuns să ne prefacem că posedăm știința jocului atunci chiar suntem de râs! Totuși performanțele handbalului românesc, fie și ale trecutului, nu permit bătaia de joc, de aceea în seară aceasta am fost penibile, chiar dacă România și-a făcut calcule înaintea meciurilor importante de la CM din Brazilia.
România, o echipă de tradiție în istoria handbalului internațional, a ajuns să joace la miștaux!
Tristă țară, dar mai trist handbalul românesc!
P.S. Cam așa s-a scris istoricul la acest CM. Jucăm în silă și avem tupeul să ne dorim în compania celor care iau acest sport frumos în serios. Nu funcționează așa. Doar cei buni au dreptul la glorie, cei care trișează se aleg cu privitul.
În această seară au pierdut și cu Croația. Speram din tot sufletul ca româncele să ia bătaie, pentru că și-au permis să fenteze hanbalul. Ce ironie! Să joci la zeflemea și să te bată și Croația.
Halal echipă națională!
Semneză
Carmen Amăruie
luni, 5 decembrie 2011
Francezii au dreptate, suntem un neam de țigani!
Organul lui Voiculescu se numește Bendeac.
Am trimis la export marfa noastră cea mai de preț, țigani, români țiganizați, borfași de cea mai joasă speță, criminali, proxeneți și altele. Aceasta este mulțumirea pentru faptul că ne-au primit în Uniune. Au tot dreptul să ne ia la miștaux, suntem țigani și prin ceea ce facem afară, dar mai ales prin ceea ce facem în propria țară. Spre deosebire de noi francezii, finuți din fire s-au dovedit a fi mici copii, am putea spune cel mult ironici sau sarcastici în ceea ce privește problema țigănească, chiar dacă eronat, român sau țigan e tot aia pentru ei. Voi dezvolta în cele ce urmează.
Am avut proasta inspirație să urmăresc preț de câteva minute o reprezentație grotească din partea unei puțe cu urechi de elefant, care a devenit mai nou organ cultural la antenele lui Voiculescu. Știm că se încearcă prostirea și mai grav țiganizarea măcar din punct de vedere cultural a românilor. Poate nu degeaba există mai multe canale cu manele și nici unul românesc de muzică clasică. Susținem excelența, antrenăm inteligența, cam așa sună motto-ul fundației patronate de Felix. Rezultă o întrebare pertinentă: în ce țară, în Bubinga? Nu credeam însă despre cei de la antene că se pot coborî la un nivel atât de jos sau să devină atât de abjecți încât să îi se permită unui reprezentant de seamă al etniei maronii și anume Vanghelie (chiar și fără voia sa) jucat de spânul de serviciu al antenelor, să își facă nevoile pe capul reginei Elisabeta a Mari Britanii. Nu, nici măcar Bendeac nu are dreptul la o astfel de blasfemie, și în nici un caz în numele comediei, a pamfeltului, fie el cât de prost. Nu voi descrie scena, pentru că la momentul respectiv mi-a venit să vomit, nu aș vrea să o fac la propriu. Există lucruri pe care încerci să le uiți pentru că te rănesc și nu merită a fi repovestite, nici măcar sub formă de glumă. Bendeac e misogin și un homosexual complexat, cunoaștem asta. Până la urmă nu-i de vină nebunul, ci cel care îi permite să arunce cu lături pe scena comediei. Știm că lui Bendeac îi place să facă vedete din te miri ce distruși ai naturii, dar totuși, există o diferență uriașă între retarzii pe care îi personifică și simbolul casei regale britanice. Asta nu este comedie Bendeac, este o prestație jalnică, dar mai ales o ofensă fără margini la adresa bunului simț, cu largul concurs al patronului, alt reprezentant notoriu al etniei ceva mai sus amintite. Nu suntem toți proști, sau atât de cretini încât să-ți acceptăm în numele comediei astfel de jeguri. Transmite-i patronului tău că nu ne-a țiganizat pe toți.
Ei bine, dacă francezii râd de noi, vor fi făcut-o pe bună dreptate, în schimb noi nu avem dreptul să fim atât de ofensatori la adresa istoriei în sine pe care o reprezintă regina Elisabeta. Sper ca măcar CNA să se autosesizeze și să le dea una peste bot, cu amendă cu tot, celor de la antene.
În numele comediei
Semnează,
tajikiStan și Bran
marți, 1 noiembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)