Breakin' news!

O ştire senzaţională, cu iz de breakin' news, m-a tulburat teribil în această seară. Jandarmeria se înarmează pînă în dinţi cu echipament anti-revoltă, recte fumigene, lansatoare (sper că nu de rachete), pistoale mitraliere, etc. Televiziunile comunisto-securiste s-au grăbit să dea care mai de care cîte un titlu mai înspăimîntător în legătura cu licitaţia solicitată de Jandarmerie. Din cîte ştiu eu acestea sunt achiziţii publice pe care Jandarmeria le face anual. Dar de aici pînă la lansarea unui zvon conform căruia conducerea ţării se pregăteşte să reprime eventuale ieşiri în stradă a cetăţenilor, este cam mult. Dar nu, se pare, şi pentru Antena 3, care lansează fără încetare ştiri menite să sperie cetăţeanul de rînd, sau cel care nu cunoaşte noţiunea de manipulare şi nici măcar a expresiei "minţim poporul cu televizorul". Cu siguranţă acum, mai ales după declaraţiile inconştiente ale Opoziţiei, după arestarea şefului PSD Argeş, o parte din mîncătorii de seminţe şi manele vor exclama cu îngrijorare: "nenorociţii dracu', ne omoară ca pă ăia din Egipt. Vezi, fa, dacă ieşea Geoana, nu mai ieşea revolte".
Să le spună cineva celor de la Antena 3, că nu e frumos să minţi poporul cu televizorul. Sigur, cîţiva naivi se vor speria, că nu toţi au trecut de ciclul primar. Cei mai mulţi dintre cetăţenii cu scaun la cap vor lua ştirea ca pe un fapt divers. Burtiera RTV se referă evident la suma investiţiei jandarmeriei.
Cum dracu' reuşeşti să sari de la o licitaţie la reprimări de revolte????
Indiferent care a fost scopul lansării acestei "teribile ştiri", cu siguranţă demonstrează calitatea ştirilor anumitor televiziuni de ştiri (vă las să ghiciţi, deşi nu sunt decît două). Poate nu degeaba cele două canale, pe lîngă motivul logic că se dau televiziuni de ştiri, sunt în grila de programe a celor mai mulţi operatori de cablu una lîngă alta. Cîteodată e bună vorba "toţi o apă şi-un pămînt".
PS Mă duc repede să-mi refac stocul de alimente şi să îmi scot banii de la bancă, cine ştie ce va mai fi mîine. :-)

Semnează,
Elene Pudrea

No, că a trecut şi ăsta…

Pentru Buna...

Aştept un 2011 de cel puţin o mie de ori mai liniştit şi mai prosper. Aştept un 2011 în care vom fi mai înţelepţi şi mai îngăduitori unii cu alţii, un an în care se va naşte în sfârşit în românul de rând conştiinţa lucrului bine făcut, a faptului că merită să respecţi timpul pe care aproapele îl “investeşte” în tine.

Istoria ne-a înrăit, ne-a parvenit, ne-a făcut meschini, gata să ne călcăm în picioare aproapele pentru a înainta în “ierarhie”. Sau poate aşa suntem de când existăm ca popor. Am văzut eu pe Discovery! :-) Şi chiar am citit în Calea Victoriei, celebrul roman interbelic al lui Cezar Petrescu (am vrut să-l fac cadou dar nu avea loc în librării de cărţile lui Iliescu), despre parvenirea provincialului ajuns în capitală. Poate vom înţelege odată că o naţiune adevărată îşi protejează elitele valorice şi nu le aruncă la gunoi, aşa cum facem noi, ridicând în slăvi, de dragul raiting-lui şi a profitului uşor obţinut persoane de proastă factură intelectuală.

A trecut un an teribil de greu pentru mulţi dintre români, dar şi cu multe împliniri deopotrivă.

Pentru mine 2010 va fi fost un an de referinţă. A fost un an de “n luate câte infinit” suişuri şi coborâşuri. Am fost veselă şi tristă ca într-o piesă de Cehov, am dat şi am primit, am caştigat şi am pierdut. Am trăit într-un dualism “perfect”.

În plină criză economică am schimbat un job confortabil de provincie, am călătorit cu trenul cât pentru o viaţă, am pierdut colegi dragi, am cunoscut alţii la fel de bravi, am pierdut o iubire, am câştigat o alta, m-am despărţit de cineva drag în persoana “bunei”, o ardeleacă sadea şi de la care păstrez vorbe despre imperiul austro-ungar, cea care mi-a fost bunică şi mamă deopotrivă, am devenit mai ipohondră, mai sensibilă şi mai lucidă în acelaşi timp, poate chiar mai rea într-un sens bun (dacă se poate spune aşa), am zburat cu avionul (acţiune pe care o fac doar pentru evenimente speciale din viaţa mea), mi-am dat seama cât de singur eşti ca individ şi cât de importanţi sunt prietenii adevăraţi. 

Mi-am dat seama că răsfoind Dex-ul nu o fac din prostie ci pentru simplul motiv că nu mă cred perfectă (evident din punct de vedere lingvistic). :-)

Am trecut un prag în primul rând psihologic al vârstei de 30 de ani. Am redescoperit dragostea pentru chitară şi muzică în general.

Mi-am dat seama că nu sunt centrul universului şi că sunt atât de mică şi de trecătoare şi că din păcate mi-au fost necesari mai mult de 20 de ani pentru a ajunge la această concluzie. :-)

Am descoperit că trebuie să profit de fiecare secundă, minut, oră sau zi din viaţa mea pentru a trăi cu adevărat.

Am descoperit că merită să preţuieşti timpul şi mai ales timpul celor care ţin la tine cu adevărat, pentru că sunt atât de puţini aceia.

Am descoperit că viaţa merge mai departe chiar şi fără cei pe care i-ai iubit cu adevărat şi care la rându-le te-au iubit necondiţionat.

Am aflat că o persoană, care nu m-a văzut niciodată şi nu mă cunoaşte, şi care îşi cere scuze şi îmi zâmbeşte iertător pentru că m-a atins din greşeală cu sacoşa o face în primul rând pentru a se proteja pe sine, pentru a preveni o eventuală reacţie “bădăranică” din partea-ţi la stupidul “accident”, nu o face din ipocrizie, ci din bun simţ, un bun simţ care lipseşte de mult din sufletele noastre mai mult sau mai puţin.

Dacă îmi va cere cineva un singur cuvânt pentru 2010 acesta va fi “teribil”. 

Voi trece în noul an cu speranţa că România mea va fi mai  frumoasă, mai tolerantă, mai matură, mai sinceră în ceea ce priveşte adevărata-i valoare şi forţă, poate mai linistită.

Ce va să vie? Cu siguranţă vom afla în curând.

Optimistul zice: mai rău nu poate fi, pesimistul: s-o crezi tu. :-)

Până atunci La mulţi ani şi fie ca viitorul să ne aducă în primul rând stabilitate!

Închei cu un citat şi o poezie:

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată." - Octavian Paler 

Avem timp - Octavian Paler

Avem timp pentru toate. 

Să dormim,să alergăm în dreapta şi în stânga,

să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,

să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,

avem timp să citim şi să scriem,

să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,

avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,

avem timp să ne facem iluziişi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli,

să învinovăţim destinul şi amănuntele,

avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp să ne-alungăm întrebările,să amânăm răspunsurile,

avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,

avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,

avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,

avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp pentru puţină tandreţe

Când să facem şi asta murim.

Fenomenul Neagu!

Cine este această fenomenală Crsitina Neagu? De unde a răsărit? Cum a ajuns la numai 22 de ani stâlpul naţionalei de handbal a României?
La 18 ani joacă la Rulmentul Municipal Braşov, antrenată de fosta vedetă internaţională a handbalului feminin Mariana Târcă, echipă care a disputat 3 finale ale campionatului intern de handbal feminin în compania celor de Oltchima Râmnicu Vâlcea în perioada 2007 - 2009 şi de asemenea o finală a Cupei Cupelor, finală pierdută în faţa echipei norvegiene Larvik HK.
Cu o statură de invidiat şi o viziune excelentă a jocului, Neagu dă dovada unei maturităţi şi a unei seriozităţi în joc aproape ireale. Înscrie goluri cu viteze apropiate de suta de kilometrii pe oră, pasează decisiv, recuperează, apără excelent şi toate aceastea la numai 22 de ani. Campionatul european de handbal 2010 din Danemarca si Norvegia pare făcut pentru a pune în valoare calităţile fenomenului Neagu. După fenomenul Amariei, cea care la rându-i a ridicat echipa de senioare a României în careul de aşi al echipelor naţionale de handbal feminin,  acum România o descoperă pe Cristina Neagu. Chiar dacă România nu se va întoarce de la campionatul european de handbal cu nici o medalie, va fi câştigat o mare jucătoare în persoana Cristinei Neagu. Dar cu siguranţă cu Amariei şi Neagu vom avea un cuvânt greu de spus în viitor.

De ziua naţională "noi nu gîndim, noi muncim"!

 O realitatetv patetică!

Aceasta era o zicală comunistă care reflecta perfect situaţia acelor vremuri teribile şi de tristă amintire. Aş spune că este perfectă şi pentru a evidenţia specificul postului Realitatea TV.
Cînd urarea La mulţi ani! ar trebui să stea scrisă cu litere mari pe burtiera fiecărei televiziuni care se respectă, unii se găsesc, ca adevărăţi "profesionişti" ce sunt, să schimbe această regulă de bun-simţ. Dacă te numeşti televiziune de ştiri dar în realitate "vuvuzeşti" doctrina populistă a stîngii înseamnă că ai o mare problemă. Înseamnă că undeva miroase rău a usturoi. Nici astăzi, de ziua naţională nu renunţă la trîmbiţarea tuturor prostiilor mai mult sau mai puţin importante (a se observa oximoronul prostii importatnte). Ei lasă, că le bagă marele manager internaţional Ghiţă (cel care, din zece afaceri de succes nouă le are cu statul român) High Definition. Ce bucurie! În sfîrşit, în format HD vom putea afla răspunsul la o întrebare grea care pe mine cel puţin, mă frămînta de ceva vreme: cîte aluniţe are pe faţă, Mădălin Voicu, moo?
În cele ce urmează vă fac dovada "cîtorva" titluri tendenţiose din cursul zilei naţionale de pe RealitateaTV. Nici un La multi ani!

Aici e de criticat gestul preşedintelui (pe bună dreptate), pentru că l-a cam "faultat" pe Geoană.

Hai că ne salvează regizorul.

Ia ghici!

În sfîrşit o "realitate" a zilei!

Fără număr, fără număr (greu de numărat aluniţele, moo).

Mai uşor cu cerşitul, moo.

Semnează

Elena Pudrea

PS LA MULTI ANI, ROMÂNIA!

În şurla presei, vorbe tembele

Scrisoare unui gibon supărat
Ştiu, este o temă mult discutată. S-a bătut foarte multă monedă pe un subiect sau despre un subiect care îşi permite în fiecare seara să înjure mai mult de jumate din populaţia cu drept de vot a României, adică pe cei care au avut la un moment dat, în istoria României, altă opţiune decât i-a dictat domniei sale conştiinţa sau şeful de trust. Un om care se laudă că are o oarecare audienţă, spune pe post următoarele: "Jură-te pe mă-ta, activistule băsist, că la protestul anti-abuz au fost doar 500 de oameni! Acelaşi personaj, îşi cere în faţa sediului CNA dreptul la liberă exprimare. Nu vi se pare cel puţin ciudat? Şi-a luat cele câteva sute de fani ai emisiunii pe care îi mai are, ia urcat în autobuze şi i-a dus la miting. Aş spune cu exagerare desigur, că cam pedofil, domnul Badea. Copiii aceia nu aveau ce să cauta la miting în timpul orelor de şcoală, pe banii contribuabililor din Alexandria.
Realizatorii celor două emisiuni, În şurla presei şi Vorbe Tembele, sunt supăraţi că primesc amenzi de la CNA pentru porcăriile şi vulgarităţile ce le spun pe post. E ca şi cum eu m-aş duce la Badea, cu o bîtă, i-aş aplica o julitură pe antrebraţul, pe care sunt sigură că s-a chinuit să îl lucreze, iar mai apoi m-aş comporta ca o golancă şi aş chema poliţia pentru că acesta şi-a permis să riposteze? Păi, e corect, ce golăneală mai este şi asta? Iar mitingul cu pricina, în care cei doi "giboni" (un termen foarte des folosit de marele capucin din ograda motanului), şi-au cerut dreptul la golăneală, nu a avut nici o tentă politică. Se poate vedea clar din poze, că cei doi nu mănâncă usturoi, dar tare le pute gura.

Spunea, măria sa Capucinul, la acelaşi miting: "Pentru asta s-a murit acum 20 de ani, pentru libertate". Nu, şurlă, nu pentru asta au murit acei oameni. Nu ca să spui tu prostii pe post în fiecare seară, nu ca să te iei tu de partea maternă a "celorlalţi" români (care cît de cît mai au puţină minte) în maniera pe care o faci. Au murit, pentru că nişte activişti comunişti, genul celui pentru care măria ta, Capucinule lucrezi, şi-au bătut joc de ideea de libertate pentru care acei oameni luptau.
Nu suntem toţi proşti, Capucinule, şi în nici un caz vulgari ca tine. Aşa că, ce-ar fi să nu te mai iei tu de mama, că nu mi-ai dat banană să fiu maimuţa ta.

Semnează
Gibonul supărat

Ieşi din gară, javră ordinară!

Ca de obicei, CFR, ca o companie ce se respectă ne aruncă cu mucii în monocotiledonate sau freză, cu fiecare ocazie. Acum înţeleg că o întîrziere de 15 minute, în opinia CFR este un noroc. Dacă de la Buzău la Ploieşti pierzi mai bine de 15 minute, trebuie să fiu mulţumită că trenurile care vin din Moldova sau Transilvania nu întîrziere mai mult de una sau două ore, nu? Bineînţeles că nu! Voi continua să ridic semne de întrebare pînă cînd voi rămîne fără voce.
Asta am şi făcut astăzi dimineaţă, rămînînd efectiv fără voce.
Am întrebat impiegatul, cum poate un accelerat care vine de la aproximativ 80 km să piardă mai bine de 15 minute pînă la prima staţie. Tot "lucrările" sunt de vină? Tot "dilatarea şi contractarea" liniilor de cale ferată? Răspunsul m-a lăsat stupefiată, perplexă, cu gura căscată, sau cu orice altfel de morgă ce denotă inteligenţă nativă.
"Este vina celor care l-au pupat în cur pe Băsescu! "

I rest my case!

Coi Trist in tara lui Laba Trista

Un post trist despre un prost si mai trist 
 
In tara lui Laba trista singura grija a lui SOV, in opinia jurnalistilor platiti chiar de domnia sa, este ca va suferi o banala depresie in cazul in care acesta isi va intrerupe tratamentul medicamentos. Pentru acesti bravi jurnalisti prezint urmatoarea definitie: "poliomielita este o boala infecto-contagioasa sistemica ce afecteaza primordial sistemul nervos central". Poate cauza atrofieri ici colo si chiar paralizie. Cu siguranta, depresia a devenit un fenomen de masa in clipa in care s-a descoperit frauda FNI in care acelasi SOV a fost adanc implicat. In legatura cu acel caz, domniei sale i-a paralizat cu siguranta doar bunul simt. De acelasi gen de depresie a suferit si A. Stanculescu, care l-a eliberarea provizorie din inchisoare pe caz de boala, s-a dus sa se trateza la "pacanele" in cazinou.
   In aceeasi tara a lui Laba Trista unii jurnalisti sunt mai interesati de un logo prost ales decat incompetenta notorie a ministrilor lui Boc, incompetenta in care se scalda majoritatea celor care dorm si se uita la filme porno in senat si camera deputatilor, aceeasi incompetenta in care se scalda si opozitia, opoziti care sufera de depresie si de o lipsa acuta de idei in ceea ce priveste relansarea economiei nationale. Aceasta incompetenta a cauzat cu siguranta daca nu depresie in masa in randul populatiei atunci paralizia sistemului social romanesc. 
   Ei bine, in aceasta tara a lui Laba Trista exista un Coi Trist. Acest Coi Trist isi pune bashetii jegosi pe o bancheta de care si alti cetateni civilizati incearca sa beneficieze. L-am intrebat civilizat si calm: "Dvs. mai puteti pune mana pe maner acum?" Nu am primit nici un raspuns. L-am intrebat apoi pe Coiul Trist daca se mai poate aseza pe bancheta acum, de asemenea nici un raspuns. Coiul nu a raspuns si nici macar nu a clipit. Nici un muschiulet nu i-a tulburat morga. Si-a continuat in liniste activitatea lipsita de tulburari neuronale si fara a retrage falangele jegoase de pe bancheta si manerul banchetei din fata.
   Un mare om politic al secolului trecut spunea urmatoarele: "Nu te intreba ce poate face tara pentru tine, intreaba-te ce poti tu face pentru tara". Acelasi om a sfrasit impuscat in cap, asa cum speranta ca mai suntem normali si civilizati mi-a fost impuscata direct in cap. Iar creierii bunului meu simti au sfarsit imprastiati pe baschetii jegosi ai Coiului Trist. Coiul Trsit, contrat opiniei genreale nu este tigan, ci chiar un Coi atent imbracat si mai ales foarte tanar. Pacat de tar asta, ca-i tara frumosa si un viitor atat de trist! Nu voi regreta niciodata regimul de trista amintire, doar faptul ca invatamantul din acele timpuri nu nastea "Coiuri Triste". Invatamantul era Invatamant, Medicina era Medicina iar Militia era litera de lege. Acum nu mai exista nimic sfant. Doar tristete si depresie.