O zi mondială la toată lumea!

A mea a fost de căcat. Cel puţin a început ca un căcat!
Trenul ajunge cu vreo 5 minute mai tîrziu, pentru că un marfar nu descărcase toate porcăriile ce le avea de descărcat, în tren mă abordează un moşneag, care începe să îmi facă ochi dulci, dar dulci rău, de diabet. L-am întrebat: "Să vă tai şi bilet, dacă tot vă uitaţi ca la teatru?" Momîia răspunde: "Vă admir că citiţi!", după ce pînă la intervenţia mea stătuse întors spre "cărţile" mele. La coborîrea din tren îmi "cere" mîna şi îmi urează o zi bună. Evident, nu i-am dat-o, încă mai am nevoie de ea.
Din cauza trenului, am aşteptat autobuzul o jumătate de oră, pînă am luat un taxi. Nici la noi, la ţară în Ploieşti, nu aştept mijlocul de transport în comun o jumătate de oră. În taxi, şoferul îmi face capul calendar Pirelli: "Da, jegurile astea de guvernaţi, cu taxele şi impozitele lor, auzi impozit pe pensie, boul ăla de Băsescu..." şi tot aşa. Eu mă gîndeam la febleţea din tren. I-aş fi înjumătăţit pensia, dacă puteam, dar...De tot!
Iar cineva prin staţie ne urează tuturor: "O zi mondială". O fi fost pe sistem turbo?

Bestialpunctro!
Sunt curioasă ce mă mai aşteaptă! :-)


Semnează
Pirelli nu pibuni!