Change the world!

Oare vor putea sa schimbe lumea? Poate doar istoria participărilor noastre la Eurovision. Hotel FM avândul ca solist pe englezul David Bryan va reprezenta România cu melodia Change the World. Să le urăm succes!

Boleslaw i Karol vs. Micul Titulescu și Chucky

Despre porecle, și nu prea...

Mai cunoscuți la noi ca Lolek și Bolek, Boleslaw i Karol sunt două personaje celebre de desene animate din filmografia poloneză. Dar poate mai celebrii ca Lolek și Bolek sunt două personaje din viața politică românească, pe numele adevărate Victor Ponta și Crin Antonescu. Victoraș, aka Micul Titulescu și Crin, aka Chucky se comportă și se exprimă aproape la fel de bine ca și cele două personaje Lolek și Bolek.Au o  singură vină însă, Victoraş şi Crin există în piele şi oase. Un plus de autenticitate îl au cele două personaje poloneze, pentru că reprezintă totuși o vârstă a inocenței și a purității, aceea a copilăriei. Lolek şi Bolek sunt rodul imaginaţiei până la urmă.
În schimb, cei doi Lolek și Bolek din politica mioritică, din care sunt șanse mari să ne alegem viitorul președinte (God save our souls) fiind trecuți bine de prima tinerețe, infantilismul și obrăznicia comunistă pe care le afișează nu sunt scuzabile. Se pot încadra cu succes la categoria „copiii spun lucruri trăsnite”. Acesta este singurul lor aport la reconstrucția clasei politice românești, o serie logaritmică de jigniri, epitete sau obrăznicii demne de curtea școlii feseniste din care pînă la urmă se trag toți politicienii români. Nimic constructiv, de ajutor real, nimic coerent, nimic util până la urmă societății. Micul Titulescu va rămâne celebru pentru „maşina lor de fraudare a funcţionat mai bine”, iar Chucky pe lângă absenteismul cronic de care suferă când vine vorba de muncă, va fi rămas celebru pentru aruncarea unicului partid de dreapta de tradiție, în cocina comunistă.
Micuțul Titulescu (deși sincer mi se pare o blasfemie această titulatură) s-a remarcat mai mult prin alianțe de rudenie în interiorul partidului decât prin lupte câștigate în profesia de procuror, fiind celebru soț de fiică de fost ministru.
Chucky își face simțită „prezența” în viața politică printr-un absenteism feroce în parlament, compensat totuși de apariţiile aproape zilnice în diferite platouri de televiziune. Rămâne celebră, în cazul lui Chucky și porecla pe care proprii colegi de partid (cei din CDR evident) i-au atribuit-o, „mireille mathieu”. Prietenii știu de ce! Să fie de vină oare bretonul la modă al anilor '90 cu care tânărul (pe atunci) viitor ministru al Tineretului o avea? Hm!
Dacă acesta este viitorul politic al României, atunci Dumnezeu să ne aibe în pază!















Semnează
Pontlek şi Antonlek

Afară plouă!

Evident, nu plouă, dar și pentru asta tot Băse e de vină (sau ăștia care l-au votat, nu mai știu sigur).
Nu plouă dar cu siguranță este o seară frumoasă. Sincer, nu știu ce să aleg între un regal de fotbal Tottenham Hotspur - AC Milan și Cronica Cârcotașilor.
În această seară Tottenham se apără italienește iar Milan atacă englezește. Am trăit s-o văd și pe asta: Milan, jucînd fotbal. Tot în acestă seară, pe celălalt canal (nu-i dau numele ca să nu fac reclamă) Bebelușa Oana face reclamă "din greu" la Luis Vuitton. Îl înlocuiește, nu fără greutate, pe Huidu, îl știți, băiatul acela care s-a apucat să defrișeze codrii de aramă din Austria cu propriul "căpcăun". Emisiunea este destul de fadă, dar promite și începe să îmi placă (mai ales după al doilea Heineken - na, că am început să fac reclamă). Oricum este o premieră, e prima Cronică înregistrată pe 2011.
În final, sper să cîștige englezii, pentru că italienii transpiră în van, iar Huidu să își revină mai repede, că mă topesc de dor. Între timp mă consolez cu Mistrețu și Dezbrăcatu'. Hai noroc și la mai multe (emisiuni înregistrate normal) beri, ca să își revină Huidu mai repede.

PS1 Pentru cititorul care urmărește mai des A3, sper că a observat că nu m-am luat de Badea. E prea frumoasă seara asta. :-)

PS2 Din Cronică: Care este rolul preferat al lui Lis? Să facă pe mortul! Hi, hi!
PS3 Tottenham rezistă, la pauză scorul este 0-0 (sper și scorul final).

Semnează
Luis Buton

Breakin' news!

O ştire senzaţională, cu iz de breakin' news, m-a tulburat teribil în această seară. Jandarmeria se înarmează pînă în dinţi cu echipament anti-revoltă, recte fumigene, lansatoare (sper că nu de rachete), pistoale mitraliere, etc. Televiziunile comunisto-securiste s-au grăbit să dea care mai de care cîte un titlu mai înspăimîntător în legătura cu licitaţia solicitată de Jandarmerie. Din cîte ştiu eu acestea sunt achiziţii publice pe care Jandarmeria le face anual. Dar de aici pînă la lansarea unui zvon conform căruia conducerea ţării se pregăteşte să reprime eventuale ieşiri în stradă a cetăţenilor, este cam mult. Dar nu, se pare, şi pentru Antena 3, care lansează fără încetare ştiri menite să sperie cetăţeanul de rînd, sau cel care nu cunoaşte noţiunea de manipulare şi nici măcar a expresiei "minţim poporul cu televizorul". Cu siguranţă acum, mai ales după declaraţiile inconştiente ale Opoziţiei, după arestarea şefului PSD Argeş, o parte din mîncătorii de seminţe şi manele vor exclama cu îngrijorare: "nenorociţii dracu', ne omoară ca pă ăia din Egipt. Vezi, fa, dacă ieşea Geoana, nu mai ieşea revolte".
Să le spună cineva celor de la Antena 3, că nu e frumos să minţi poporul cu televizorul. Sigur, cîţiva naivi se vor speria, că nu toţi au trecut de ciclul primar. Cei mai mulţi dintre cetăţenii cu scaun la cap vor lua ştirea ca pe un fapt divers. Burtiera RTV se referă evident la suma investiţiei jandarmeriei.
Cum dracu' reuşeşti să sari de la o licitaţie la reprimări de revolte????
Indiferent care a fost scopul lansării acestei "teribile ştiri", cu siguranţă demonstrează calitatea ştirilor anumitor televiziuni de ştiri (vă las să ghiciţi, deşi nu sunt decît două). Poate nu degeaba cele două canale, pe lîngă motivul logic că se dau televiziuni de ştiri, sunt în grila de programe a celor mai mulţi operatori de cablu una lîngă alta. Cîteodată e bună vorba "toţi o apă şi-un pămînt".
PS Mă duc repede să-mi refac stocul de alimente şi să îmi scot banii de la bancă, cine ştie ce va mai fi mîine. :-)

Semnează,
Elene Pudrea

No, că a trecut şi ăsta…

Pentru Buna...

Aştept un 2011 de cel puţin o mie de ori mai liniştit şi mai prosper. Aştept un 2011 în care vom fi mai înţelepţi şi mai îngăduitori unii cu alţii, un an în care se va naşte în sfârşit în românul de rând conştiinţa lucrului bine făcut, a faptului că merită să respecţi timpul pe care aproapele îl “investeşte” în tine.

Istoria ne-a înrăit, ne-a parvenit, ne-a făcut meschini, gata să ne călcăm în picioare aproapele pentru a înainta în “ierarhie”. Sau poate aşa suntem de când existăm ca popor. Am văzut eu pe Discovery! :-) Şi chiar am citit în Calea Victoriei, celebrul roman interbelic al lui Cezar Petrescu (am vrut să-l fac cadou dar nu avea loc în librării de cărţile lui Iliescu), despre parvenirea provincialului ajuns în capitală. Poate vom înţelege odată că o naţiune adevărată îşi protejează elitele valorice şi nu le aruncă la gunoi, aşa cum facem noi, ridicând în slăvi, de dragul raiting-lui şi a profitului uşor obţinut persoane de proastă factură intelectuală.

A trecut un an teribil de greu pentru mulţi dintre români, dar şi cu multe împliniri deopotrivă.

Pentru mine 2010 va fi fost un an de referinţă. A fost un an de “n luate câte infinit” suişuri şi coborâşuri. Am fost veselă şi tristă ca într-o piesă de Cehov, am dat şi am primit, am caştigat şi am pierdut. Am trăit într-un dualism “perfect”.

În plină criză economică am schimbat un job confortabil de provincie, am călătorit cu trenul cât pentru o viaţă, am pierdut colegi dragi, am cunoscut alţii la fel de bravi, am pierdut o iubire, am câştigat o alta, m-am despărţit de cineva drag în persoana “bunei”, o ardeleacă sadea şi de la care păstrez vorbe despre imperiul austro-ungar, cea care mi-a fost bunică şi mamă deopotrivă, am devenit mai ipohondră, mai sensibilă şi mai lucidă în acelaşi timp, poate chiar mai rea într-un sens bun (dacă se poate spune aşa), am zburat cu avionul (acţiune pe care o fac doar pentru evenimente speciale din viaţa mea), mi-am dat seama cât de singur eşti ca individ şi cât de importanţi sunt prietenii adevăraţi. 

Mi-am dat seama că răsfoind Dex-ul nu o fac din prostie ci pentru simplul motiv că nu mă cred perfectă (evident din punct de vedere lingvistic). :-)

Am trecut un prag în primul rând psihologic al vârstei de 30 de ani. Am redescoperit dragostea pentru chitară şi muzică în general.

Mi-am dat seama că nu sunt centrul universului şi că sunt atât de mică şi de trecătoare şi că din păcate mi-au fost necesari mai mult de 20 de ani pentru a ajunge la această concluzie. :-)

Am descoperit că trebuie să profit de fiecare secundă, minut, oră sau zi din viaţa mea pentru a trăi cu adevărat.

Am descoperit că merită să preţuieşti timpul şi mai ales timpul celor care ţin la tine cu adevărat, pentru că sunt atât de puţini aceia.

Am descoperit că viaţa merge mai departe chiar şi fără cei pe care i-ai iubit cu adevărat şi care la rându-le te-au iubit necondiţionat.

Am aflat că o persoană, care nu m-a văzut niciodată şi nu mă cunoaşte, şi care îşi cere scuze şi îmi zâmbeşte iertător pentru că m-a atins din greşeală cu sacoşa o face în primul rând pentru a se proteja pe sine, pentru a preveni o eventuală reacţie “bădăranică” din partea-ţi la stupidul “accident”, nu o face din ipocrizie, ci din bun simţ, un bun simţ care lipseşte de mult din sufletele noastre mai mult sau mai puţin.

Dacă îmi va cere cineva un singur cuvânt pentru 2010 acesta va fi “teribil”. 

Voi trece în noul an cu speranţa că România mea va fi mai  frumoasă, mai tolerantă, mai matură, mai sinceră în ceea ce priveşte adevărata-i valoare şi forţă, poate mai linistită.

Ce va să vie? Cu siguranţă vom afla în curând.

Optimistul zice: mai rău nu poate fi, pesimistul: s-o crezi tu. :-)

Până atunci La mulţi ani şi fie ca viitorul să ne aducă în primul rând stabilitate!

Închei cu un citat şi o poezie:

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată." - Octavian Paler 

Avem timp - Octavian Paler

Avem timp pentru toate. 

Să dormim,să alergăm în dreapta şi în stânga,

să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,

să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,

avem timp să citim şi să scriem,

să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,

avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,

avem timp să ne facem iluziişi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli,

să învinovăţim destinul şi amănuntele,

avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp să ne-alungăm întrebările,să amânăm răspunsurile,

avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,

avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,

avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,

avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp pentru puţină tandreţe

Când să facem şi asta murim.

Fenomenul Neagu!

Cine este această fenomenală Crsitina Neagu? De unde a răsărit? Cum a ajuns la numai 22 de ani stâlpul naţionalei de handbal a României?
La 18 ani joacă la Rulmentul Municipal Braşov, antrenată de fosta vedetă internaţională a handbalului feminin Mariana Târcă, echipă care a disputat 3 finale ale campionatului intern de handbal feminin în compania celor de Oltchima Râmnicu Vâlcea în perioada 2007 - 2009 şi de asemenea o finală a Cupei Cupelor, finală pierdută în faţa echipei norvegiene Larvik HK.
Cu o statură de invidiat şi o viziune excelentă a jocului, Neagu dă dovada unei maturităţi şi a unei seriozităţi în joc aproape ireale. Înscrie goluri cu viteze apropiate de suta de kilometrii pe oră, pasează decisiv, recuperează, apără excelent şi toate aceastea la numai 22 de ani. Campionatul european de handbal 2010 din Danemarca si Norvegia pare făcut pentru a pune în valoare calităţile fenomenului Neagu. După fenomenul Amariei, cea care la rându-i a ridicat echipa de senioare a României în careul de aşi al echipelor naţionale de handbal feminin,  acum România o descoperă pe Cristina Neagu. Chiar dacă România nu se va întoarce de la campionatul european de handbal cu nici o medalie, va fi câştigat o mare jucătoare în persoana Cristinei Neagu. Dar cu siguranţă cu Amariei şi Neagu vom avea un cuvânt greu de spus în viitor.

De ziua naţională "noi nu gîndim, noi muncim"!

 O realitatetv patetică!

Aceasta era o zicală comunistă care reflecta perfect situaţia acelor vremuri teribile şi de tristă amintire. Aş spune că este perfectă şi pentru a evidenţia specificul postului Realitatea TV.
Cînd urarea La mulţi ani! ar trebui să stea scrisă cu litere mari pe burtiera fiecărei televiziuni care se respectă, unii se găsesc, ca adevărăţi "profesionişti" ce sunt, să schimbe această regulă de bun-simţ. Dacă te numeşti televiziune de ştiri dar în realitate "vuvuzeşti" doctrina populistă a stîngii înseamnă că ai o mare problemă. Înseamnă că undeva miroase rău a usturoi. Nici astăzi, de ziua naţională nu renunţă la trîmbiţarea tuturor prostiilor mai mult sau mai puţin importante (a se observa oximoronul prostii importatnte). Ei lasă, că le bagă marele manager internaţional Ghiţă (cel care, din zece afaceri de succes nouă le are cu statul român) High Definition. Ce bucurie! În sfîrşit, în format HD vom putea afla răspunsul la o întrebare grea care pe mine cel puţin, mă frămînta de ceva vreme: cîte aluniţe are pe faţă, Mădălin Voicu, moo?
În cele ce urmează vă fac dovada "cîtorva" titluri tendenţiose din cursul zilei naţionale de pe RealitateaTV. Nici un La multi ani!

Aici e de criticat gestul preşedintelui (pe bună dreptate), pentru că l-a cam "faultat" pe Geoană.

Hai că ne salvează regizorul.

Ia ghici!

În sfîrşit o "realitate" a zilei!

Fără număr, fără număr (greu de numărat aluniţele, moo).

Mai uşor cu cerşitul, moo.

Semnează

Elena Pudrea

PS LA MULTI ANI, ROMÂNIA!