Ne-am jucat de-a cacealmaua cu Franța!
Am jucat handbal, la un moment dat al istoriei mele și știu ce presupune performanța. Știu ce înseamnă să faci sacrificii pentru a atinge performanța, evident cunosc performanța altora, eu am contat doar la nivel de dorință. Pentru mine handbalul a rămas un vis frumos. Să ajungi însă să joci la cacialma și să speri la noroc în jocul rezultatelor e strigător la cer. Dacă am ajuns să jucăm astfel la handbal feminin e trist. Doare al naibii de tare când vezi echipa națională aruncând pe apa sâmbetei atâția ani de privațiuni, de sacrificii, de efort fizic, de glorie, doar ca să facă act de prezență la jocurile mondiale și să cerșească altor echipe facilitarea accederii în fazele superioare.
Urmăresc de prea mulți ani participările echipei naționale de handbal feminin la campionatele europene sau mondiale ca în clipa aceasta, după o înfrângere la scor în fața Franței cu un sec 20-39, ca să nu mă simt jignită după acest joc. Îmi doresc din tot sufletul să fi fost o mare și rușinoasă cacialma, altfel nu pot explica scorul. Ironic, nu? Să îți dorești rușinea unui joc cedat unuia al neputinței. Nu cred că România este atât de slabă. Câștigă greu cu Tunisia, apoi ceva mai lejer cu Cuba, oferă cel mai rușinos egal din istorie cu egalul contra Japoniei, pierde cu Brazilia, țara gazdă (o victorie obținută de compatrioții lui Antonio Carlos Jobim cu largul concurs al arbitrilor din Israel) ca apoi să cedeze lamentabil în fașa Franței, doar doar om evita echipele scandinave. O partidă penibilă în care ultimul gol îl primim de la portarul echipei Franței, care de altfel și primește titlul e de M.V.P. al echipei în jocul cu România. La ultimul time-out Voina cerea fetelor sale să joace mai liniștit. Dacă ăsta nu a fost blat atunci eu mă numesc Iosefina Ștefănescu (căpitanul echipei feminine care a obținut titlul mondial în 1962).
Singura națională feminină de handbal care nu a ratat nici un campionat mondial (timpul nu este pierdut), joacă în doru' Lelii cu dorința de a evita Danemarca sau Suedia în fazele superioare ale CM din Brazilia. Deosebit!
Dacă și la handbal am ajuns să ne prefacem că posedăm știința jocului atunci chiar suntem de râs! Totuși performanțele handbalului românesc, fie și ale trecutului, nu permit bătaia de joc, de aceea în seară aceasta am fost penibile, chiar dacă România și-a făcut calcule înaintea meciurilor importante de la CM din Brazilia.
România, o echipă de tradiție în istoria handbalului internațional, a ajuns să joace la miștaux!
Tristă țară, dar mai trist handbalul românesc!
P.S. Cam așa s-a scris istoricul la acest CM. Jucăm în silă și avem tupeul să ne dorim în compania celor care iau acest sport frumos în serios. Nu funcționează așa. Doar cei buni au dreptul la glorie, cei care trișează se aleg cu privitul.
În această seară au pierdut și cu Croația. Speram din tot sufletul ca româncele să ia bătaie, pentru că și-au permis să fenteze hanbalul. Ce ironie! Să joci la zeflemea și să te bată și Croația.
Halal echipă națională!
Semneză
Carmen Amăruie
luni, 12 decembrie 2011
luni, 5 decembrie 2011
Francezii au dreptate, suntem un neam de țigani!
Organul lui Voiculescu se numește Bendeac.
Am trimis la export marfa noastră cea mai de preț, țigani, români țiganizați, borfași de cea mai joasă speță, criminali, proxeneți și altele. Aceasta este mulțumirea pentru faptul că ne-au primit în Uniune. Au tot dreptul să ne ia la miștaux, suntem țigani și prin ceea ce facem afară, dar mai ales prin ceea ce facem în propria țară. Spre deosebire de noi francezii, finuți din fire s-au dovedit a fi mici copii, am putea spune cel mult ironici sau sarcastici în ceea ce privește problema țigănească, chiar dacă eronat, român sau țigan e tot aia pentru ei. Voi dezvolta în cele ce urmează.
Am avut proasta inspirație să urmăresc preț de câteva minute o reprezentație grotească din partea unei puțe cu urechi de elefant, care a devenit mai nou organ cultural la antenele lui Voiculescu. Știm că se încearcă prostirea și mai grav țiganizarea măcar din punct de vedere cultural a românilor. Poate nu degeaba există mai multe canale cu manele și nici unul românesc de muzică clasică. Susținem excelența, antrenăm inteligența, cam așa sună motto-ul fundației patronate de Felix. Rezultă o întrebare pertinentă: în ce țară, în Bubinga? Nu credeam însă despre cei de la antene că se pot coborî la un nivel atât de jos sau să devină atât de abjecți încât să îi se permită unui reprezentant de seamă al etniei maronii și anume Vanghelie (chiar și fără voia sa) jucat de spânul de serviciu al antenelor, să își facă nevoile pe capul reginei Elisabeta a Mari Britanii. Nu, nici măcar Bendeac nu are dreptul la o astfel de blasfemie, și în nici un caz în numele comediei, a pamfeltului, fie el cât de prost. Nu voi descrie scena, pentru că la momentul respectiv mi-a venit să vomit, nu aș vrea să o fac la propriu. Există lucruri pe care încerci să le uiți pentru că te rănesc și nu merită a fi repovestite, nici măcar sub formă de glumă. Bendeac e misogin și un homosexual complexat, cunoaștem asta. Până la urmă nu-i de vină nebunul, ci cel care îi permite să arunce cu lături pe scena comediei. Știm că lui Bendeac îi place să facă vedete din te miri ce distruși ai naturii, dar totuși, există o diferență uriașă între retarzii pe care îi personifică și simbolul casei regale britanice. Asta nu este comedie Bendeac, este o prestație jalnică, dar mai ales o ofensă fără margini la adresa bunului simț, cu largul concurs al patronului, alt reprezentant notoriu al etniei ceva mai sus amintite. Nu suntem toți proști, sau atât de cretini încât să-ți acceptăm în numele comediei astfel de jeguri. Transmite-i patronului tău că nu ne-a țiganizat pe toți.
Ei bine, dacă francezii râd de noi, vor fi făcut-o pe bună dreptate, în schimb noi nu avem dreptul să fim atât de ofensatori la adresa istoriei în sine pe care o reprezintă regina Elisabeta. Sper ca măcar CNA să se autosesizeze și să le dea una peste bot, cu amendă cu tot, celor de la antene.
În numele comediei
Semnează,
tajikiStan și Bran
marți, 1 noiembrie 2011
Consumul de ciuperci otrăvite dăunează grav sănătății!
No, s-au dat și ziariștii pe etnobotanice! Iată dovada:
Semnează
Coca Colea Răutu
marți, 25 octombrie 2011
O zi istorică: ziua în care comuniștii au încercat să predea prostimii lecții despre monarhie
Tot Cucuveaua...
De ce după 20 de ani de la mascarada securistă din 1989 avem parte tot de Iliescu? Cît de masochiști putem fi? Există vreo limită sau chiar tindem spre infinit?
M-am întrebat toate acestea după ce majoritatea televiziunilor derulau în neștire imagini și reportaje despre MS Regele Mihai. Evident, mi s-a făcut greață la un moment dat și am renunțat să mai urmăresc această operă de două parale pusă în scenă de comuniști, după ce tot ei, pe timpul lui Roman sau Vodkăroiu, îl fugăreau pe MS pe autostrăzile patriei, poate avea treabă omul.
Am prins totuși un moment după care mi-a mai revenit inima la loc, și anume clipa în care Iliescu este discret împiedicat de către un secretar să dea mîna cu MS care se uita după cai verzi pe pereți. Ar fi fost chiar culmea, ca regele să-i întoarcă salutul acestui țigan bolșevic. Și așa MS s-a compromis acceptînd această fanfaronadă, în care comuniști, ca niște CAP-iști din fundul țării au călcat în picioare aproape toate protocoalele monarhiei.
N-am văzut pe nici un canal de știri ceva legat de prezența în România a Reginei Sofia a Spaniei, verișoara Regelui Mihai, nici cînd a sosit, nici cum a fost primită, nici unde este găzduită, nimic. Mai prezente pe sticlă sunt personaje precum Iliescu, Zgonea, Voiculescu, Gîdea, recent eliberatul infractor Voicu și mulți alți "Gheorghe cu bocancii mari". Mi-a lipsit MikyMao, totuşi!
La acest jalnic spectacol, menit defapt să celebreze un rege, a "complotat" cu bună știință și puterea, care nu a catadicsit să își trimită reprezentanți în parlament la discursul MS. Sau poate știau ei ceva. Se vehiculează că opoziția agreează ideea unei monarhii republicane, în care Babbo Natale se plimbă cu caleașca iar spiridușii își fac de cap, sau poate încearcă doar să atragă ceva electorat monarhist. Poate nu degeaba a fost băgat Duda în familia regală, Dudelu' fiind posesor de tată PDSR-ist. Nu se știe rolul său, sau poate doar se bănuiește, cert e că ori e un măr otrăvit ori un mare plăvan, care nu știe ce rol să joace, de prinț sau de președinte. Ce ți-e și cu logica asta, te vrei și prinț consort și președinte de republică. Alege frate odată, poate măcar așa scapă comuniștii de tiranul ăsta de Băsescu. Dar-ar naiba!
Hotnews.ro
Și iată câteva figuri marcante ale zilei curente:
De ce după 20 de ani de la mascarada securistă din 1989 avem parte tot de Iliescu? Cît de masochiști putem fi? Există vreo limită sau chiar tindem spre infinit?
M-am întrebat toate acestea după ce majoritatea televiziunilor derulau în neștire imagini și reportaje despre MS Regele Mihai. Evident, mi s-a făcut greață la un moment dat și am renunțat să mai urmăresc această operă de două parale pusă în scenă de comuniști, după ce tot ei, pe timpul lui Roman sau Vodkăroiu, îl fugăreau pe MS pe autostrăzile patriei, poate avea treabă omul.
Am prins totuși un moment după care mi-a mai revenit inima la loc, și anume clipa în care Iliescu este discret împiedicat de către un secretar să dea mîna cu MS care se uita după cai verzi pe pereți. Ar fi fost chiar culmea, ca regele să-i întoarcă salutul acestui țigan bolșevic. Și așa MS s-a compromis acceptînd această fanfaronadă, în care comuniști, ca niște CAP-iști din fundul țării au călcat în picioare aproape toate protocoalele monarhiei.
N-am văzut pe nici un canal de știri ceva legat de prezența în România a Reginei Sofia a Spaniei, verișoara Regelui Mihai, nici cînd a sosit, nici cum a fost primită, nici unde este găzduită, nimic. Mai prezente pe sticlă sunt personaje precum Iliescu, Zgonea, Voiculescu, Gîdea, recent eliberatul infractor Voicu și mulți alți "Gheorghe cu bocancii mari". Mi-a lipsit MikyMao, totuşi!
La acest jalnic spectacol, menit defapt să celebreze un rege, a "complotat" cu bună știință și puterea, care nu a catadicsit să își trimită reprezentanți în parlament la discursul MS. Sau poate știau ei ceva. Se vehiculează că opoziția agreează ideea unei monarhii republicane, în care Babbo Natale se plimbă cu caleașca iar spiridușii își fac de cap, sau poate încearcă doar să atragă ceva electorat monarhist. Poate nu degeaba a fost băgat Duda în familia regală, Dudelu' fiind posesor de tată PDSR-ist. Nu se știe rolul său, sau poate doar se bănuiește, cert e că ori e un măr otrăvit ori un mare plăvan, care nu știe ce rol să joace, de prinț sau de președinte. Ce ți-e și cu logica asta, te vrei și prinț consort și președinte de republică. Alege frate odată, poate măcar așa scapă comuniștii de tiranul ăsta de Băsescu. Dar-ar naiba!
Hotnews.ro
Și iată câteva figuri marcante ale zilei curente:
 |
| Majestate... |
 |
| Lăsaţi, poate mai târziu |
 |
| Mai vorbește mult moșulică ăsta? |
 |
| Voiculescu PCR |
 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Să trăiască Domn' Rege! Semnează Nea Nelu' Paralelu' |
marți, 18 octombrie 2011
Ia stai că s-a băgat şi CTP-ul
Tehnici de manipulare (în masă) şi propagandă...cu CTP.
"Huidu e bolnav la cap și la suflet în general".
Pe lângă profesii precum antologator (pentru asta chiar deschid DEX-ul, deci - autor de antologii), eseist, jurnalist, prozator, comentator de tenis, critic de film (predă chiar, spun sursele, un curs de
Tehnici de manipulare şi propagandă în cinematografie şi televiziune la UNATC), CTP are acum ocazia de a practica şi meseria de psiholog. Pfiu! M-am speriat că o să bifeze pe listă şi critic de fashion. Aşa mai merge, pînă la urmă toţi ciocoflenderii pot face puţină psihologie, pe cînd critică de modă nu prea? Nu-i aşa?
Acest veşnic supărat al prozei gazetăreşti , acest piranha de servici angajat al platourilor de filmare RTV, cum i se încreţesc lui buzişoarele cînd începe să vorbească de careva de i se zburleşte şi barba nerasă de trei zile, bine că nu face şi critică de modă. Atît mai lipsea, să ne dea lecţii despre cum să ne îmbracăm cînd ni se ia interviu sau cînd suntem invitaţi la vreo televiziune pe post de Arlecchin ciufiulit, evident la suflet în general. Cu siguranţă tonul, agresivitatea chiar şi morga pe care le foloseşte ca mijloace de exprimare denotă ceva frustrări, ceva sechele, ceva nereuşite, sigur ceva din trecut, un eveniment neplăcut, un şoc, o traumă. Trebuie să ffi fost ceva, altfel nu poate fi supărat pe oricine din orice. Ar fi şi domnia sa ceva mai calm, măcar în aparenţă sau măcar cînd apare neras şi în bluză de training la TV. L-am văzut foarte rar zâmbind pe CTP. Pe lângă domnia sa şi Buster Keaton pare vesel. Pe mine Buster cel puţin mă amuză, pe cînd CTP-ul mă sperie de-a dreptul, am impresia că acum îmi dă şi două palme, mie privitorului de critici. Mă şi pregătesc cînd ţipă la mine Cînd ţi-oi da două palme să îl iau prin surprindere Nu mulţumesc, am şi eu două. Cînd îl văd schimb repede canalul şi-mi fac semnul crucii.
Să nu fiu rea, l-am auzit comentînd un meci de tenis şi mi-am dat seama că a zîmbit, evident ironic şi dezgustat pe viaţă, acea ironie a expertului în tenis, exclamînd ceva de genul: "Ptfe, forehand-ul ăsta!".
Domnul CTP, ca absolvent de Automatizări (deci inginer), ca jurnalist, dar mai ales ca absolvent de gimnaziu ar trebui să cunoască definiţia de Jeep şi nu de Gip pe care o uzitează frecvent, nu-i aşa? Sau o fi spuso omul ironic, mai ştii? Evident, am uzitat şi eu o retorică ieftină!
Să ne înţelegem, nu scuz Gipanezul care recent a omorât trei oameni, merită în primul rând să nu mai conducă pe veci şi apoi să facă şi ceva "mititică", dar nici nu scriu Gip în loc de Jeep!
Sursa: bacaoanu.com
PS1 Vă propun un silogism. Dacă toţi cei care au Gip "sub buci" (cum spune CTP) sunt tîmpiţi, rezultă că în România nu există tîmpiţi, nu? (asta pentru că nu există Gip, logic, ha ha).
PS2 Citez: "Gipul...abia saltă peste trupuri" (OMG, WTF!!!!!!!!!!!!!!!!!!)
Semnează,
Soubretta pamfletistă
"Huidu e bolnav la cap și la suflet în general".
Pe lângă profesii precum antologator (pentru asta chiar deschid DEX-ul, deci - autor de antologii), eseist, jurnalist, prozator, comentator de tenis, critic de film (predă chiar, spun sursele, un curs de
Tehnici de manipulare şi propagandă în cinematografie şi televiziune la UNATC), CTP are acum ocazia de a practica şi meseria de psiholog. Pfiu! M-am speriat că o să bifeze pe listă şi critic de fashion. Aşa mai merge, pînă la urmă toţi ciocoflenderii pot face puţină psihologie, pe cînd critică de modă nu prea? Nu-i aşa?
Acest veşnic supărat al prozei gazetăreşti , acest piranha de servici angajat al platourilor de filmare RTV, cum i se încreţesc lui buzişoarele cînd începe să vorbească de careva de i se zburleşte şi barba nerasă de trei zile, bine că nu face şi critică de modă. Atît mai lipsea, să ne dea lecţii despre cum să ne îmbracăm cînd ni se ia interviu sau cînd suntem invitaţi la vreo televiziune pe post de Arlecchin ciufiulit, evident la suflet în general. Cu siguranţă tonul, agresivitatea chiar şi morga pe care le foloseşte ca mijloace de exprimare denotă ceva frustrări, ceva sechele, ceva nereuşite, sigur ceva din trecut, un eveniment neplăcut, un şoc, o traumă. Trebuie să ffi fost ceva, altfel nu poate fi supărat pe oricine din orice. Ar fi şi domnia sa ceva mai calm, măcar în aparenţă sau măcar cînd apare neras şi în bluză de training la TV. L-am văzut foarte rar zâmbind pe CTP. Pe lângă domnia sa şi Buster Keaton pare vesel. Pe mine Buster cel puţin mă amuză, pe cînd CTP-ul mă sperie de-a dreptul, am impresia că acum îmi dă şi două palme, mie privitorului de critici. Mă şi pregătesc cînd ţipă la mine Cînd ţi-oi da două palme să îl iau prin surprindere Nu mulţumesc, am şi eu două. Cînd îl văd schimb repede canalul şi-mi fac semnul crucii.
Să nu fiu rea, l-am auzit comentînd un meci de tenis şi mi-am dat seama că a zîmbit, evident ironic şi dezgustat pe viaţă, acea ironie a expertului în tenis, exclamînd ceva de genul: "Ptfe, forehand-ul ăsta!".
Domnul CTP, ca absolvent de Automatizări (deci inginer), ca jurnalist, dar mai ales ca absolvent de gimnaziu ar trebui să cunoască definiţia de Jeep şi nu de Gip pe care o uzitează frecvent, nu-i aşa? Sau o fi spuso omul ironic, mai ştii? Evident, am uzitat şi eu o retorică ieftină!
Să ne înţelegem, nu scuz Gipanezul care recent a omorât trei oameni, merită în primul rând să nu mai conducă pe veci şi apoi să facă şi ceva "mititică", dar nici nu scriu Gip în loc de Jeep!
Sursa: bacaoanu.com
PS1 Vă propun un silogism. Dacă toţi cei care au Gip "sub buci" (cum spune CTP) sunt tîmpiţi, rezultă că în România nu există tîmpiţi, nu? (asta pentru că nu există Gip, logic, ha ha).
PS2 Citez: "Gipul...abia saltă peste trupuri" (OMG, WTF!!!!!!!!!!!!!!!!!!)
Semnează,
Soubretta pamfletistă
luni, 27 iunie 2011
O lume nebună, nebună, nebună!
O capitală al dracului de primitoare
Acum, la aproape un an de când stau cu chirie în Bucureşti, capitala al dracului de primitoare, pot face un bilanţ..destul de trist, dar cât se poate de adevărat. În prima zi, mai precis în primele ore sau chiar minute de şedere cu maşina în parcarea blocului în care stau cu chirie am primit un cadou de bun-venit super fain, adică două zgârieturi de toata frumuseţea de-a lungul ambelor laterale ale maşinii...Doar descărcam nişte bagaje, şi la a treia şarjă am observat incredibilul. Din când în când mi se ridică ştergătoarele, în semn de "mută cataraga, e parcarea noastră", de parcă faptul că am contract şi plătesc chirie nu ar conta, şi din păcate chiar nu contează, se pare. Co-locatarii mei sunt atât de oripilaţi ca un prohovean le ocupă un loc de parcare încât fac tot posibilul sa mă intimideze.
Nu-i aşa că trăim într-o lume nebună, nebună, nebună? Se pare ca da. Suntem atât de obsedaţi să ne călcăm semenii în picioare, să îi distrugem, să îi facem dacă se poate să dispară de pe suprafaţa pământului care ne găzduieşte vieţile patetice. Oare cum am ajuns în situaţia asta? Credeţi că cinzeci de ani de comunism urmaţi de alţi douăzeci de ani mai tragici de prostire, manelizare sau ţiganizare a poporului român joacă vreun rol? Hm, să mă gândesc...Se pare că da! Am ajuns în totalitate imbecili, rupţi de umanitate, de bun-simt, de respect. Am devenit niște animale care nu merită decât a fi tăbăcite. Nu există cuvinte care să spele măcar metaforic dejecțiile în care se scaldă neamul românesc. Suntem condamnaţi unui sfârşit trist. Dar, o merităm din plin, am ajuns nişte scursuri demne de spălat podelele iadului.
Dacă ar fi vorba doar despre zgârieturi, aş fi gândit că am scăpat ieftin. Dar, nu, animalus oribilis de Bucureşti se gândeşte că este normal să îmi fure și ornamentele roţilor, să îmi spargă și grilajul de plastic al proiectorului şi mai nou sa îmi fure și lamelele ştergătoarelor. Am descoperit ultimul furt încercând să spăl parbrizul de praf, acţiune în urma căreia normal l-am zgâriat. Şi toate acestea având o singură vină, port număr de Prahova şi poate am curaj să parchez în zona blocului în care stau cu chirie. Asta da tupeu! E o situatie ușor fără ieșire...Dacă mă duc la Poliție o să mi se râdă în nas...dacă instalez o cameră se va înregistra un mare căcat, pentru că, și această scară ca orice scara care se respectă are toate becurile sparte pe aleile ce înconjoară blocul, și asta în buricul buricului capitalei. Nu îmi rămâne decât o singură soluție...să privesc înainte cu mânie și să rezist...poate cândva vom fi o nație în primul rând umană. Când în Romania vom cunoaște noțiunea de umanitate, deși umanitate e mult spus în cazul țării noastre, înseamnă că cel puțin una dintre cele trei apocalipse prognozate anual a avut loc iar noi în acel moment spălăm cu limbile proprii marmura iadului...
România...
E țara umbrelor negre făr' de chip,
Ce-n bezna fără de sfârșit,
Se unduie molatic...
Și dănțuie fantomele cele dalbe,
Purtând pe cap cununi gri sau albe .
Și fața lor e putrezită,
Gura lor e veștejită...
Iar ochii lor par scobituri,
Cu smoala înnegrită...
Infernul...
Semnează,
Belzebuth
Acum, la aproape un an de când stau cu chirie în Bucureşti, capitala al dracului de primitoare, pot face un bilanţ..destul de trist, dar cât se poate de adevărat. În prima zi, mai precis în primele ore sau chiar minute de şedere cu maşina în parcarea blocului în care stau cu chirie am primit un cadou de bun-venit super fain, adică două zgârieturi de toata frumuseţea de-a lungul ambelor laterale ale maşinii...Doar descărcam nişte bagaje, şi la a treia şarjă am observat incredibilul. Din când în când mi se ridică ştergătoarele, în semn de "mută cataraga, e parcarea noastră", de parcă faptul că am contract şi plătesc chirie nu ar conta, şi din păcate chiar nu contează, se pare. Co-locatarii mei sunt atât de oripilaţi ca un prohovean le ocupă un loc de parcare încât fac tot posibilul sa mă intimideze.
Nu-i aşa că trăim într-o lume nebună, nebună, nebună? Se pare ca da. Suntem atât de obsedaţi să ne călcăm semenii în picioare, să îi distrugem, să îi facem dacă se poate să dispară de pe suprafaţa pământului care ne găzduieşte vieţile patetice. Oare cum am ajuns în situaţia asta? Credeţi că cinzeci de ani de comunism urmaţi de alţi douăzeci de ani mai tragici de prostire, manelizare sau ţiganizare a poporului român joacă vreun rol? Hm, să mă gândesc...Se pare că da! Am ajuns în totalitate imbecili, rupţi de umanitate, de bun-simt, de respect. Am devenit niște animale care nu merită decât a fi tăbăcite. Nu există cuvinte care să spele măcar metaforic dejecțiile în care se scaldă neamul românesc. Suntem condamnaţi unui sfârşit trist. Dar, o merităm din plin, am ajuns nişte scursuri demne de spălat podelele iadului.
Dacă ar fi vorba doar despre zgârieturi, aş fi gândit că am scăpat ieftin. Dar, nu, animalus oribilis de Bucureşti se gândeşte că este normal să îmi fure și ornamentele roţilor, să îmi spargă și grilajul de plastic al proiectorului şi mai nou sa îmi fure și lamelele ştergătoarelor. Am descoperit ultimul furt încercând să spăl parbrizul de praf, acţiune în urma căreia normal l-am zgâriat. Şi toate acestea având o singură vină, port număr de Prahova şi poate am curaj să parchez în zona blocului în care stau cu chirie. Asta da tupeu! E o situatie ușor fără ieșire...Dacă mă duc la Poliție o să mi se râdă în nas...dacă instalez o cameră se va înregistra un mare căcat, pentru că, și această scară ca orice scara care se respectă are toate becurile sparte pe aleile ce înconjoară blocul, și asta în buricul buricului capitalei. Nu îmi rămâne decât o singură soluție...să privesc înainte cu mânie și să rezist...poate cândva vom fi o nație în primul rând umană. Când în Romania vom cunoaște noțiunea de umanitate, deși umanitate e mult spus în cazul țării noastre, înseamnă că cel puțin una dintre cele trei apocalipse prognozate anual a avut loc iar noi în acel moment spălăm cu limbile proprii marmura iadului...
România...
E țara umbrelor negre făr' de chip,
Ce-n bezna fără de sfârșit,
Se unduie molatic...
Și dănțuie fantomele cele dalbe,
Purtând pe cap cununi gri sau albe .
Și fața lor e putrezită,
Gura lor e veștejită...
Iar ochii lor par scobituri,
Cu smoala înnegrită...
Infernul...
Semnează,
Belzebuth
miercuri, 15 iunie 2011
Alina și Milkshakeul de vanilie...
Acum câțiva ani, să tot fie vreo zece, am băut ceva martini, și nu mult ci chiar puțin, dar nu încet ca un om normal ci prea repede. Apoi am ieșit cu niște prietene în societate, mai precis la mall în București ca să vedem un film. Evident eu nu am mers singură ci însoțită de starea euforică a cetățeanului turmentat. Am râs ca prosta o jumătate de oră, mi-am distrat copios amicele, am împins cărucioarele pentru cumpărături prin parcare, am început să pornesc alarmele mașinilor, ce mai, m-am comportat ca o adevărată rebelă și mai ales fără cauză. Evident la mall nu ai multe opțiuni, poate să vizitezi niște vitrine, dacă nu vrei să te viziteze apoi cei de la bancă pentru că ți-ai depășit descoperirea de cont pe card la ce prețuri sunt la mall, o cină romantică în doi la Mac, să vezi un film la preț de trei sau să joci un biliard, dacă nu știi ce e alea păcănele. Neștiind ce e alea păcănele, nu am ales nici biliardul pentru că oricum vedeam dublu, nu am vizitat nici vitrinele că oricum nu am descoperire pe card, iar filmul urma să ruleze ceva mai tarziu. Așa că, am ales cina romantică în doi la Mac deși eram vreo patru fete. Fetele cu mâncarea eu cu băutura. Am avut proasta inspirație să aleg un milkshake de vanilie, care de asemenea nu a fost nici mare ci chiar mic, dar pe care nu l-am băut ca un om normal ci prea repede. Nu l-am isprăvit și efectul martiniului trecuse demult. Eram din nou eu, cea de toate zilele. Și cât m-a durut asta! Efectul de euforie nord al alcoolului trecuse cât ai zice pește și prăjit. Nu știu dacă trecuse și mirosul de alcool, pentru că luând simțul umorului la mall am lăsat acasă simțul olfactiv.
Revenind la Alina Mungiu-Pippidi...
Domnia sa, a avut asupra-mi, același efect ca milkshakeul de vanilie de acum zece ani. De ce? Păi...
Acum câteva seri, să tot fie vreo trei, am băut niște bere, și nu mult ci doar una, dar nu încet ca un om normal ci prea repede. Apoi am ieșit cu niște...Nu scuze, asta-i prima poveste. Apoi m-am pregătit de culcare, ca orice cetățean turmentat cu respect de sine. Am deschis televizorul pe TV și R Info să aflu ultimele știri. Cine logorea de zor? Doamnia sa, Puiul Pădurii...scuze, Domnia Sa Alina Mungiu-Pippidi. Cer iertare pentru răutate, chiar obișnuiesc să-i citesc articolele din Romania Liberă și chiar cu nesaț si mai ales când nu beau martini sau bere. Sunt ultima care își poate exprima o părere critică asupra calității conținutului articolelor sale, nefiind om nici de Litere și nici de Cifre, ci abia undeva la mijloc. Îmi plac articolele, le citesc cu interes și tind să cred că autoarea lor are un punct de vedere foarte avizat. Doar că, în starea de euforie nord în care mă aflam...am auzit un milion de cuvinte exprimate pe secundă la pătrat. Am scos repede radicalul de ordinul 3 și câteva integrale triple și tot nu am înțeles mare lucru. Am urmărit-o cu greu , deși vorbea despre un subiect al dracului de important și anume "efectele regionalizării asupra coaliției de guvernământ" sau ceva de genul...oricum avea legătură cu regionalizarea...sau noua idee de împărțire a județelor în România. Ei bine, nu a durat mult...să tot fie vreo 5 minute, și efectul berii trecuse. Ieșisem din euforie și... Atât de repede vorbea Alina, încât nu am avut timp de data asta să spun "pește prăjit" și efectul Calsberg trecuse, deși cei de la Calsberg se laudă că ar fi "Probabil, cea mai buna bere din lume".
Ca să nu o lungim la infinit...
Încercând să urmăresc expunerea doamnei Alina Mungiu-Pippidi în legătură cu subiectul regionalizării, m-am trezit brusc la realitate, nu la RTV ci la TV si R Info.
Sursa: www.sar.org.ro
Semnează,
Măria Sa, Muma Pădurii
PS In 1953, mankind achieved something quite amazing. An epic challenge that had never before been conquered. Something truly deserving of a Carlsberg. Watch our version of this pinnacle in the history of mankind.
Revenind la Alina Mungiu-Pippidi...
Domnia sa, a avut asupra-mi, același efect ca milkshakeul de vanilie de acum zece ani. De ce? Păi...
Acum câteva seri, să tot fie vreo trei, am băut niște bere, și nu mult ci doar una, dar nu încet ca un om normal ci prea repede. Apoi am ieșit cu niște...Nu scuze, asta-i prima poveste. Apoi m-am pregătit de culcare, ca orice cetățean turmentat cu respect de sine. Am deschis televizorul pe TV și R Info să aflu ultimele știri. Cine logorea de zor? Doamnia sa, Puiul Pădurii...scuze, Domnia Sa Alina Mungiu-Pippidi. Cer iertare pentru răutate, chiar obișnuiesc să-i citesc articolele din Romania Liberă și chiar cu nesaț si mai ales când nu beau martini sau bere. Sunt ultima care își poate exprima o părere critică asupra calității conținutului articolelor sale, nefiind om nici de Litere și nici de Cifre, ci abia undeva la mijloc. Îmi plac articolele, le citesc cu interes și tind să cred că autoarea lor are un punct de vedere foarte avizat. Doar că, în starea de euforie nord în care mă aflam...am auzit un milion de cuvinte exprimate pe secundă la pătrat. Am scos repede radicalul de ordinul 3 și câteva integrale triple și tot nu am înțeles mare lucru. Am urmărit-o cu greu , deși vorbea despre un subiect al dracului de important și anume "efectele regionalizării asupra coaliției de guvernământ" sau ceva de genul...oricum avea legătură cu regionalizarea...sau noua idee de împărțire a județelor în România. Ei bine, nu a durat mult...să tot fie vreo 5 minute, și efectul berii trecuse. Ieșisem din euforie și... Atât de repede vorbea Alina, încât nu am avut timp de data asta să spun "pește prăjit" și efectul Calsberg trecuse, deși cei de la Calsberg se laudă că ar fi "Probabil, cea mai buna bere din lume".
Ca să nu o lungim la infinit...
Încercând să urmăresc expunerea doamnei Alina Mungiu-Pippidi în legătură cu subiectul regionalizării, m-am trezit brusc la realitate, nu la RTV ci la TV si R Info.
Sursa: www.sar.org.ro
Semnează,
Măria Sa, Muma Pădurii
PS In 1953, mankind achieved something quite amazing. An epic challenge that had never before been conquered. Something truly deserving of a Carlsberg. Watch our version of this pinnacle in the history of mankind.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
